În gară la Slatina. O poveste cu oameni şi olteni

Part one -  Toma

In vara, imi deplasez corpul spre al meu tataie, ramas singur pe batatura dupa ce i-a murit mamaie. Un muntean venit de prin zona Targoviestei cu lucrul la sondele de petrol din zona Potcoava, casatorit cu o femeie pe nume Moise, de loc de-acolo (de atatia ani incat nu mai stia in urma strabunicilor ei). Femeia asta muri toamna trecută şi luă cu ea multe chestii. Is fericit că o parte dintre ele mi le lăsă şi mie drept educaţie.

Sunt mai multe moduri in care poti sa ajungi in Potcoava. Dar preferatul meu e trenul personal. Ăla de miroase a ţuică, ceapă şi pişat. Pentru că mă trezeşte că lumea se învârte şi fără mine. 

Tataie ăsta e numit Hitler de mine şi de prietenii mei apropiaţi. Asta pentru duritatea cu care i-a tratat întotdeauna pe oameni. Mai puţin pe mine şi pe frate-meu. Pentru noi a avut întotdeauna o slabiciune.

Un ins solid care la 80 de ani cară copaci, se urcă pe casă şi sapă toată ziua. Şi bea toată ziua, dintotdeauna.  După ce muri mamaie, Hitler a trebuit să aibă singur grijă de grădină. Şi a făcut cea mai tare grădină de zarzavat pe care am văzut-o vreodată. Singur. Dar despre Toma vom mai vorbi. În fine, la el mă duceam.

Part two - Slatina

Ajung pentru o cruce feroviară de vreo oră şi ceva în Slatina. Mareţul oraş Alro şi Pirelli

Aştept crucea la o cârciumă din apropierea gării. Dimineaţa drevreme. O terasă acoperită. Ploua de se rupeau norii.

Notiţele din telefon, strânse la momentul ăla, încep cu "wc-ul şi hârtia igienică". Nu mai ţin minte despre ce-a fost vorba, dar fu ceva şocant. Tre să trecem peste. Sorry.

Îmi iau un coniac şi aştept. Pe terasă, miros de ploaie şi de băutură vărsată pe mese. Încep discuţiile în jur:

"Barmaniţa" (~ 40 ani) către un bărbat (~50 ani): Ce avuşi mă aseară de mă înjurai? Erai beat cu ăia?

Nenea, ca şi cum n-a auzit: Ai usturoi?

Femeia: N-am. Dăcât ceapă.

Nenea dă să plece. 

Apoi femeia ne surprinde ca-n kafka. Absurdul: după ce a zis că are "dăcât ceapă" îi strigă omului "să nu iei ceapă d-aia marea! "Dintr-un grăunte d-ăla mare de usturoi faci un castron întreg, heheh", îi zice ea imediat dup-aia femeii cu hârtia igienică. O_o

Apoi se pune cu a doua femeie la masă. Eram in zorii scandalului dintre Prigoană şi suava sa soţie.

- Auzi tălică (regionalism de politete care inlocuieste "tu")? Prigoană ăsta mai mult se face de râs. Ce înseamnă circu ăsta? Oameni cu bani şi degeaba. Mai bine mi-i dădea mie că ştiam io ce să fac cu ei. 

Apoi a urmat o discuţie poate halucinantă pentru unii. Tot barmaniţa. "Nu mai iau ouă de la ăia. S-au împrăştiat toate în farfurie. Mai bine iau de la stat.". Ca o paranteză de care chiar am nevoie: Dragii mei, cred că nu mai e loc de ifose atunci când un om care trăieşte sau cel puţin lucrează în mediul urban, aşa cum e el definit, confundă comerţul cu statul. Despre ce mai dezbatem?

Batranii natiunii: Domnul si ciungul

Între timp, ajunge pe terasă un bătrân fercheziut. D-ăla bărbierit in raspar, la costum, cu pălărie şi ceas îngrijit, la vedere. Cred că avea şi baston.

Comandă o cafea. Şi dup-aia îi dă un leu, parcă scos acum din subsolul lu Isărescu, unuia de vârsta lui care se tinuse, de departe, după el acolo. Ăsta rămăsese fără palme după ce şi le tăiase, probabil beat, la un abric ceva.

Ia leul, vede că e loc şi îi mai cere. La care ferchezuitul a spus o chestie care mi-a intrat cumva în reflex cand dau de unu care cere mai mult decat cred ca se cuvine:
 - La ce-mi mai ceri? Ţi-am dat să-ţi iei o pâine. Îţi ajunge.

Şi continuă, pe un ton calm, punctat doar la esenţial. Cu intonaţie.
- Te văd curat. Sigur ai pensie. Probabil la fel ca a mea. Şi aşa. E în regulă să-mi ceri de-o pâine. Dar nu să-mi ceri bani să te duci cu trenul până nu ştiu unde".

N-am editat un cuvant din ce-a zis. A fost fix exprimarea lui. Faţa de nevoiaş a individului de aceeaşi vârstă s-a schimbat brusc într-una uşor superioară şi a plecat fără să mai zică un cuvânt.

LOVITURA: Nu ştiu care fu discuţia în spatele meu, dar în timp ce-mi aducea doi mici, "barmaniţa" îi zice celeilalte femei: fată, mie când îmi cade o carte în mână uit şi de mîncare".

Apoi m-am uitat la ploaie şi la arteziana care, ca în fiecare oraş al României, merge doar când plouă. Torenţial.

Top sportivi alcoolici

1. Primul care imi vine in minte este Bode Miller. Unul dintre cei mai buni schiori din istorie. Multiplu campion mondial si olimpic si detinator al Globului mare de Cristal. Nu o data a schiat beat in Cupa mondiala. De foarte multe ori mahmur. A si castigat in starea asta care-l face si pe presedintele nostru un orator desavarsit.

2. Al doilea care imi vine foarte usor in minte este Kimi Raikkonen . fara indoiala, unul dintre cei mai buni piloti din istoria Formulei 1. Clipul in care cade pur si simplu in gat  de beat e celebru. Cand a semnat cu italienii, astia i-au interzis sa bea in anumite momente. Se stie deja ca in mai multe curse s-a prezentat mahmur. Cat a fost la Ferrari, echipa a fost nevoita sa-l monitorizeze strict. Iar cand scapa din lesa rupea norma. Avea voie sa bea dupa victorie. Atunci scapa pentru o scurta perioada de chinul la care il supunea echipa.  Este notoriu si verificabil in zeci de clipuri la orice pozitionare pe podium, in loc sa se bata cu sampanie ca ceilalti, Kimi ducea hamesit sticla la gura. Asta nu l-a oprit sa devina campion mondial in cel mai exact, greu si d-aia exclusivist sport din lume. Ca idee, mai multi oameni au fost in spatiu decat au fost vreodata piloti de Formula 1.

3. Ronnie O'sullivan. Cel mai mare jucator de snooker din toate timpurile. A abuzat de mult mai multe lucruri decat alcoolul. Evolutia lui a fost marcata si uneori ajutata de abuz. Dar in istorie a intrat dupa ce s-a lasat.

4. Wayne Rooney. Fara indoiala, unul dintre cei mai buni fotbalisti din istorie. Betiv fara egal si scandalagiu de asemenea. Nu l-a impiedicat sa devina principalul striker al super clubului Manchester United si al nationalei Angliei

5. Raman in registru si-mi amintesc de George Best. Probabil cel mai mare fotbalist care a calcat in campionatul Angliei. Baiatul asta a baut doi ficati pana a murit.

6. "**** blood alcohol level was between 1.4 and 1.5 milligrams per litre at the time of his accident last Tuesday, when he ran into a bicycle rack with his Porsche 911". Nimeni altul decat domnul Jaaaaan Ullriiiiich.  Castigator al Turului Frantei. Unul dintre cei mai mari ciclisti din istorie. Media a dezvaluit (chiar de mai multe ori) ca Ullrich avea nu numai o problema cu alcoolul, dar era alcoolic la cel mai mare nivel. Prietenul lui (preferat) de pahar era un alt mare ciclist, kazahul rusoid Alexander Vinokurov

7. Paul Gascoigne Simbolul Angliei. Jucator "fanion". Iubirea vinovata a marelui regat. Este probabil, dupa John Best, Cel mai mare betiv din sitoria sportului. Gloria asta a reusit sa ajunga boshetar. Dar, capul de sportiv l-a facut sa-si revina. Ma opresc aici cu fotbalistii. Is foarte multi.

 O sa mai adaug cand am timp...

Intalnire extraordinara: In varful muntelui cu sabierii Romaniei

Anul trecut pe vremea asta eram la Omu, in drum spre Malaiesti. Opresc la doo butelci de Neumarkt, ca era singura bere disponibila si ma bucur de priveliste. Ajunge pe carare intreaga echipa a sabierilor romani, condusa de antrenorul Mihai Covaliu.

Se opresc si ei pentru o scurta odihna. Covaliu n-avea semnal la telefon. Ii zic, ia-l pe-al meu si suna unde ai nevoie, dar te costa o poza cu mine. Rade si ii apare semnalul. Poza oricum am facut-o dupa ce l-am felicitat si i-am zis ca noi romanii suntem foarte mandri de el. Altii nu l-au bagat in seama acolo. Si erau destui. Un zambet non stop, domnul antrenor. "Domnul", un fel de-a spune. Pentru ca relatia lui cu baietii era una de colegialitate. Foarte relaxata. Foarte de la egal la egal. Cred ca doar titlul lui de campion olimpic statea intre starea aia de fapt si glume generalizate. Asa s-a vazut. Ce se vede la olimpiada asta e ca e poate cel mai bun antrenor roman din toate timpurile, de vreme ce a reusit sa duca o intreaga echipa in finala. In fine.

"Aia mici", glume intre ei. Rasete. Numai Dumitrescu statea cu castile in urechi si se uita in zare neclintit. Il observ.

Maseurul/medicul echipei, nelinistit, in sala de mese de la Omu. Vroia un produs mai special pe care cabana nu-l avea. La mine in rucsac era o rezerva strategica din acel produs.

Il anunt senin ca la mine se gaseste treaba aia. Fac oficiile. I s-a inseninat fata si da sa ma plateasca. I-am zis sa ma plateasca in medalii. A acceptat. S-a dus la flacaii nostri si le-a pus in vedere chestia asta. Ii dau estimarea ca io cred ca Dumitrescu asta va fi mare campion .Ca are atitudine. Ca are alura de campion. Omu mi-a ras smechereste, in semn ca "stim".

N-a luat la individual. La ora la care scriu e prima bataie din finala pe echipe. Au asigurata medalia de argint.

Le-am facut apoi poze lor in toata echipa. N-am avut inspiratia sa-mi fac si eu una cu ei. Dar le-am cerut acelasi pret pentru poze. Medalii :)

Ne-am luat la revedere. Ei au luat-o spre Pestera, io spre Bucsoiu.

Rock in Botswana. Un documentar incredibil

O mana de metalhezi din Botswana m-a lasat masca. Sunt atat de importanti pentru lume si atat de frumosi/minunati

Enjoy: Articol cu vreo 3 clipuri 

http://cnn.com/video/#/video/international/2012/07/02/inside-africa-botswana-metal-music-b.cnn

Sa curga sange! Sa iasa macel!

Zice cineva ca Romania traieste acum un vis urat.

Traim acum un vis frumos. O spalare de rufe in public fara precedent. Li se vad bubele pe tv. Care e ala incult, care e ala prost, care e ala slab. Erau multi scheleti in dulap care acum au dat buzna in camera.

Stiam cu totii ca smecherii isi fac diplome pe naspa. Stim cu totii, chiar daca avem pareri diferite despre asta, ca presedintele Romaniei a violat Constitutia cum a vrut *mana sa spalata de un Executiv peste obedient.

Lasa-i sa se bata, frate! Este pentru prima data cand castigam noi. Este pentru prima data cand se baga intre ei la puscarie.

Nu vreau liniste. Nu vreau sa castige unu. Vreau sa fie razboi! Unul in care imi doresc sa castige un al treilea.

Probabil ca pe termen scurt o sa se incurce niste lucruri. Un rating in jos, o moneda atacata. Dar termenul lung trebuie sa ne intereseze. Ca noi nu ne impuscam in gat maine.

Cum scapi de invitaţiile la jocuri pe Facebook din 3 click-uri

Dintre toate „spam”-urile de pe Facebook, probabil cele mai enervante sunt invitaţiile la jocuri primite de la prietenii noştri cu mai mult timp liber.

O chestiune care mi-a dat multa bataie de cap. Au rezolvat-o economica.net in articolul Cum scapi de invitaţiile la jocuri pe Facebook din 3 click-uri

Micul norvegian, de la Varg Vikernes la Anders Breivik

 Anders Breivik seamana foarte mult cu Varg Vikernes. Doi tineri norvegieni suparati rau pe modul in care societatea lor merge. Razboinici in lupta lor cu lumea. Convingerile lor care i-au transformat in criminali. Vikernes a fost probabil semnalul de alarma pe care l-a zarit prea putina lume. A urmat Breivik. Vor mai fi tineri norvegieni care vor comite atrocitati.

Ceva e putred in Norvegia. Doar?

Moartea lui Cristos

"Cand privesti tabloul acela, cercetandu-l, natura ti se nazare in chip de fiara enorma, muta si neinduplecata sau, mai bine zis, oricat de ciudata ar parea comparatia, ca o masina imensa, de constructie moderna, care, surda si nesimtitoare, a insfacat, zdrobind in maruntaiele ei, o fiinta magnifica, fara de pret - o fiinta care ea singura valora cat intreaga natura cu toate legile ei, cat intreg universul, care poate ca n-a fost creat decat pentru a da nastere acelei fiinte! Tabloul acesta parca e menit anume sa trezeasca ideea unei puteri oarbe, sfidatoare, de o vesnicie stupida careia totul ii e supus si care fatal ti se impune. Oamenii care stateau in jurul mortului si care nu sunt zugraviti pe aceasta panza au trebuit, probabil, sa simta o consternare de nespus si o durere imensa in seara aceea in care li s-au naruit dintr-o data toate sperantele, ba aproape si credinta ce se infiripa. Fara indoiala, s-au imprastiat de la locul crucificarii prada unei spaime extraordinare, cu toate ca fiecare dintre ei purta o idee mare, care de-acum incolo nu mai putea sa le fie smulsa [...]”


Pasaj din "Idiotul" de Dostoievski. Defapt groaza si iluminarea care au scurtcircuitat mintea scriitorului la vederea tabloului "Trupul mort al lui Hristos in mormant” (1521) de Hans Holbein.


Un tablou controversat care mi-a pus credinta la incercare. Si apoi a intarit-o
Tabloul la dimensiune mare aici. Text amplu aici

Arch Enemy si o poveste cu un ceas

Unul dintre cele mai tari concerte la care am fost vreodata. De ziua mea, ca sa fie tacamul complet. Femeia numita Angela Gossow mi-a mutat directia, ca sa nu folosesc cuvantu pretios.

Atmosfera a fost de pe Marte. Destul de aproape de asta MUST SEE. Nu stau sa povestesc concerte, pt ca astea-s pentru oamenii care-si deplaseaza burtile sa le vada/auda/miroasa/pipaie/bea/chiuie la fata locului.

Dar s-a intamplat ceva ciudat la un momendat. La mosh pit la care am participat cu draga inima, un cineva si-a pierdut un ceas care a aterizat sub picioarele mele. Frumoos nevoie mare. Scump, la fel, cred. Casio, care este. L-am pus tacticos la mana dupa ce il afisasem spre gloata pret de cateva secunde. Dupa ce s-au potolit spiritele, un baiat cauta transfigurat de zor ceva pe jos. Il iau de gat si-l intreb ce-a pierdut.

- Un ceas. Mai deosebit. Argintiu...

- Ce marca e?

- L-ai gasit tu?? Spune-mi man ca e foarte important pentru mine.

- Probabil. Ce marca e?

- (Vizibil afectat) aa e un ceas mai deosebit. Swatch...cred...

- Hai, pleaca de-aici.

- Nuu man. Te rog. Zi-mi ca l-ai gasit!!

Intre timp apare si prietena lui. La fel de rugatoare. Nici ea n-a fost in stare sa zica marca. Doar ca era un ceas argintiu. Cu capsa. Si cadran albastru.

- Uite ce e mestere. Io-ti dau numele meu ca sa ma poti gasi pe Facebook cand iti aduci aminte ce marca e ceasul TAU.

Cum intelegea din parti. I-am luat telefonu si am inceput sa-mi tastez numele. Bruscs:

- E CAASIOO. E Casio man. E Casio

Il dau jos de la mana si i-l intind intre ochisori. Se bucura ca Gollumu cand in sfarsit ia inelu si cade in lava.

Mi-a multumit calduros si a disparut in multime. Un prieten care vazu toata faza m-a privit dezaprobator. Dar cred ca nevasta-mea va aprecia comportamentul meu extraordinar :)

Cum mi-am petrecut 15 ianuarie 2012

Dupa o plimbare in parc si in bar cu fi-miu, ajung acasa si hotarasc bruscs ca ma duc la "revolutie", pe la 4.

Dupa doo vociferari ale nevestei ma trezesc in drum spre Universitate, cu presentimentul si, de ce sa mint, speranta ca va iesi nasol.

Ajung. Lume calma si agitatori agitati. Un copilandru tipa din varful statuii din fata TNB "Basescu la puscarie! Jos Basescu! Ne-a scumpit tigarile!".

Trec pe partea cealalta insotit de un amic din Generala zis Volvo (o sa stea/fuga cu mine pana tarziu). O doamna agitatoare imi intinde o coala alba s-o urc pe cablu unui nene cocotat pe arhitectura facultatii de geografie.

Pai, femeie, e goala harti. Da-mi ceva sa scriu pe ea. Grabita imi da un marker. Scriu cu chicoteli "Unde e Elodia, Basescule?" si i-o deplasez cocotatului. Ala o citeste, rade de se prapadeste si afiseaza "bannerul", fara probleme.

La fantana, un grup numeros de grizonati se agita de zor, intre ei.

- Cum a fost ma cand te pupai cu ala (basescu). Va tineati de brat.

- Nu e ba adevarat.

- Baaaa, iti arat inregistrarea.

(...)

- Tu stii ce-i ba aia operatie de colon??? Stii??? Nu mai vorbi!

Erau revolutionari oldschool. Cu basti de tovarasi si tot tacamu, plangand dupa colonu Binefacatorului Iliescu. Multi.

Prima petarda. "Volvo, tin-te ca acum incepe". Alte petarde, pietre si o incendiara aterizeaza in cordonul de jandarmi din fata TNB.

Se calmeaza aici si se deschide frontul catre Unirii. De-aici fuga in sus si in jos. Cand intre ultrasi, cand intre jandarmi. O data fugeam de gazele trase de jandarmi, o data ma bagam dupa masini sa nu-mi iau pietre de la ultrasi.

Bulevardul incepuse deja sa arate ca un camp de razboi si avea sa fie devastat pana la urma. Dau de Rogozanu si suntem impinsi de jandarmi catre Universitate. Aici iau un coniac cu agresivii de Popan, Deoanca si Dulamita. I-am facut poza dreptaciului Ripa alaturi de idolul lui, Remus Cernea. Ma plictisesc, deci, in Universitate si plec iar la macel.

Nu zic care gasca a fost mai simpatica.

Zic doar ca doi jandarmi m-au pus pe perete cu pulanu la gat pt ca-i filmam cu telefonu cand bateau si puneau la pamant un "grup" de boschetari gasiti intr-o toaleta dezafectata si etichetati ca "ultrasi". Trebuia sa prinda si ei pe cineva. Sa aiva activitate.

Imaginea zilei: Un sef de-al lor face poza pe vine pentru presa. Apoi coordoneaza trupele care vin cu prizonieri din centrul vechi.

In Unirii, stau cu ultrasii. Au rasturnat o Dacie papuc si i-au dat foc. "E o vechitura care sta acolo de multa vreme. N-are benzina in ea". Chefuitorii din centrul vechi ies la strada si stau cu ultrasii la foc. Sawormeriile sunt inchise, dar un baiat face hotdogi la un ghiseu. E cacat pe el de frica. Dar toata lumea ii plateste. Cred ca e surprins. Iau si io doi. 5 lei. Vine o masina de pompieri sa stinga papucul. doi trei ametiti o iau la pietre in timp ce toti ailalti o aplauda. Opreste. Pompieru se da jos. Ultrasii fac culoar sa treaca masina. Aplauze iar.

Gloata o ia spre Universitate prin centrul vechi. Badigarzii sunt transpirati in usile restaurantelor. Inghit in sec si au ochii bulbucati. Scandeaza si trec pe langa doi politisti din centrul vechi. Erau ingroziti. Nimeni nu le-a zis, in schimb, nici un cuvant. Nici o proprietate privata n-a fost atinsa. Ba imi amintesc ca mai devreme unu daduse foc unui brad aproape de o masina. Au tipat toti la el si au luat bradul de-acolo.

S-a facut 12. Ma indreptam spre casa pe Kogalniceanu unde se masase toata politia din bucuresti si o tona de jandarmi. Iar ma opresc. Probabil pentru ca purtam gluga, esarfa pe fatza si mers de Giulesti.

- Dvs. mergeti cu noi

- Nu zau? Ia legitimatia.

- Aveti buletin? Bineinteles.

- Ia uite, ai esarfa.

- Pai daca dati cu gaze...

- Ai aruncat tu cu o piatra hehe, zice un jandarm burtos din spate

- Cu ce-am aruncat ma?!

- Beeei ati/am facut armata impreuna?, a intrebat tot el sau altu din spate

- Lasati-l sa treaca, zise ala care m-a legitimat.

Am luat cu mine doi baieti. Altii n-au fost atat de norocosi. Aveam sa aflu azi ca filtrul ala a ridicat tot ce misca, inclusiv femei de 50 de ani.

Ma suna mama la 12 si putin. "Unde esti? La politie, bineinteles. Cum adica esti la politie?? Stai linistita ca-s in bar in Regie. Viu intr-o juma de ora - o ora".

S-au intamplat mai multe lucruri. Dar imi aduc aminte de ele abia acum si mi-e lene. Multa fuga, multe lacrimi. O experienta extraordinara. Marcanta