"Cand privesti tabloul acela, cercetandu-l, natura ti se nazare in chip de fiara enorma, muta si neinduplecata sau, mai bine zis, oricat de ciudata ar parea comparatia, ca o masina imensa, de constructie moderna, care, surda si nesimtitoare, a insfacat, zdrobind in maruntaiele ei, o fiinta magnifica, fara de pret - o fiinta care ea singura valora cat intreaga natura cu toate legile ei, cat intreg universul, care poate ca n-a fost creat decat pentru a da nastere acelei fiinte! Tabloul acesta parca e menit anume sa trezeasca ideea unei puteri oarbe, sfidatoare, de o vesnicie stupida careia totul ii e supus si care fatal ti se impune. Oamenii care stateau in jurul mortului si care nu sunt zugraviti pe aceasta panza au trebuit, probabil, sa simta o consternare de nespus si o durere imensa in seara aceea in care li s-au naruit dintr-o data toate sperantele, ba aproape si credinta ce se infiripa. Fara indoiala, s-au imprastiat de la locul crucificarii prada unei spaime extraordinare, cu toate ca fiecare dintre ei purta o idee mare, care de-acum incolo nu mai putea sa le fie smulsa [...]”
Pasaj din "Idiotul" de Dostoievski. Defapt groaza si iluminarea care au scurtcircuitat mintea scriitorului la vederea tabloului "Trupul mort al lui Hristos in mormant” (1521) de Hans Holbein.
Un tablou controversat care mi-a pus credinta la incercare. Si apoi a intarit-o
Tabloul la dimensiune mare aici. Text amplu aici
Aici nu-i acolo. Aici se opreşte trenu-n gară, nu gara la tren. Aici e pe viaţă şi pe moarte,(...)aici e ca la dugheană, ca la tejghea, ca la obor - Nicolae Steinhardt
joi, 12 aprilie 2012
joi, 19 ianuarie 2012
Arch Enemy si o poveste cu un ceas

Atmosfera a fost de pe Marte. Destul de aproape de asta MUST SEE. Nu stau sa povestesc concerte, pt ca astea-s pentru oamenii care-si deplaseaza burtile sa le vada/auda/miroasa/pipaie/bea/chiuie la fata locului.
Dar s-a intamplat ceva ciudat la un momendat. La mosh pit la care am participat cu draga inima, un cineva si-a pierdut un ceas care a aterizat sub picioarele mele. Frumoos nevoie mare. Scump, la fel, cred. Casio, care este. L-am pus tacticos la mana dupa ce il afisasem spre gloata pret de cateva secunde. Dupa ce s-au potolit spiritele, un baiat cauta transfigurat de zor ceva pe jos. Il iau de gat si-l intreb ce-a pierdut.
- Un ceas. Mai deosebit. Argintiu...
- Ce marca e?
- L-ai gasit tu?? Spune-mi man ca e foarte important pentru mine.
- Probabil. Ce marca e?
- (Vizibil afectat) aa e un ceas mai deosebit. Swatch...cred...
- Hai, pleaca de-aici.
- Nuu man. Te rog. Zi-mi ca l-ai gasit!!
Intre timp apare si prietena lui. La fel de rugatoare. Nici ea n-a fost in stare sa zica marca. Doar ca era un ceas argintiu. Cu capsa. Si cadran albastru.
- Uite ce e mestere. Io-ti dau numele meu ca sa ma poti gasi pe Facebook cand iti aduci aminte ce marca e ceasul TAU.
Cum intelegea din parti. I-am luat telefonu si am inceput sa-mi tastez numele. Bruscs:
- E CAASIOO. E Casio man. E Casio
Il dau jos de la mana si i-l intind intre ochisori. Se bucura ca Gollumu cand in sfarsit ia inelu si cade in lava.
Mi-a multumit calduros si a disparut in multime. Un prieten care vazu toata faza m-a privit dezaprobator. Dar cred ca nevasta-mea va aprecia comportamentul meu extraordinar :)
luni, 16 ianuarie 2012
Cum mi-am petrecut 15 ianuarie 2012
Dupa o plimbare in parc si in bar cu fi-miu, ajung acasa si hotarasc bruscs ca ma duc la "revolutie", pe la 4.
Dupa doo vociferari ale nevestei ma trezesc in drum spre Universitate, cu presentimentul si, de ce sa mint, speranta ca va iesi nasol.
Ajung. Lume calma si agitatori agitati. Un copilandru tipa din varful statuii din fata TNB "Basescu la puscarie! Jos Basescu! Ne-a scumpit tigarile!".
Trec pe partea cealalta insotit de un amic din Generala zis Volvo (o sa stea/fuga cu mine pana tarziu). O doamna agitatoare imi intinde o coala alba s-o urc pe cablu unui nene cocotat pe arhitectura facultatii de geografie.
Pai, femeie, e goala harti. Da-mi ceva sa scriu pe ea. Grabita imi da un marker. Scriu cu chicoteli "Unde e Elodia, Basescule?" si i-o deplasez cocotatului. Ala o citeste, rade de se prapadeste si afiseaza "bannerul", fara probleme.
La fantana, un grup numeros de grizonati se agita de zor, intre ei.
- Cum a fost ma cand te pupai cu ala (basescu). Va tineati de brat.
- Nu e ba adevarat.
- Baaaa, iti arat inregistrarea.
(...)
- Tu stii ce-i ba aia operatie de colon??? Stii??? Nu mai vorbi!
Erau revolutionari oldschool. Cu basti de tovarasi si tot tacamu, plangand dupa colonu Binefacatorului Iliescu. Multi.
Prima petarda. "Volvo, tin-te ca acum incepe". Alte petarde, pietre si o incendiara aterizeaza in cordonul de jandarmi din fata TNB.
Se calmeaza aici si se deschide frontul catre Unirii. De-aici fuga in sus si in jos. Cand intre ultrasi, cand intre jandarmi. O data fugeam de gazele trase de jandarmi, o data ma bagam dupa masini sa nu-mi iau pietre de la ultrasi.
Bulevardul incepuse deja sa arate ca un camp de razboi si avea sa fie devastat pana la urma. Dau de Rogozanu si suntem impinsi de jandarmi catre Universitate. Aici iau un coniac cu agresivii de Popan, Deoanca si Dulamita. I-am facut poza dreptaciului Ripa alaturi de idolul lui, Remus Cernea. Ma plictisesc, deci, in Universitate si plec iar la macel.
Nu zic care gasca a fost mai simpatica.
Zic doar ca doi jandarmi m-au pus pe perete cu pulanu la gat pt ca-i filmam cu telefonu cand bateau si puneau la pamant un "grup" de boschetari gasiti intr-o toaleta dezafectata si etichetati ca "ultrasi". Trebuia sa prinda si ei pe cineva. Sa aiva activitate.
Imaginea zilei: Un sef de-al lor face poza pe vine pentru presa. Apoi coordoneaza trupele care vin cu prizonieri din centrul vechi.
In Unirii, stau cu ultrasii. Au rasturnat o Dacie papuc si i-au dat foc. "E o vechitura care sta acolo de multa vreme. N-are benzina in ea". Chefuitorii din centrul vechi ies la strada si stau cu ultrasii la foc. Sawormeriile sunt inchise, dar un baiat face hotdogi la un ghiseu. E cacat pe el de frica. Dar toata lumea ii plateste. Cred ca e surprins. Iau si io doi. 5 lei. Vine o masina de pompieri sa stinga papucul. doi trei ametiti o iau la pietre in timp ce toti ailalti o aplauda. Opreste. Pompieru se da jos. Ultrasii fac culoar sa treaca masina. Aplauze iar.
Gloata o ia spre Universitate prin centrul vechi. Badigarzii sunt transpirati in usile restaurantelor. Inghit in sec si au ochii bulbucati. Scandeaza si trec pe langa doi politisti din centrul vechi. Erau ingroziti. Nimeni nu le-a zis, in schimb, nici un cuvant. Nici o proprietate privata n-a fost atinsa. Ba imi amintesc ca mai devreme unu daduse foc unui brad aproape de o masina. Au tipat toti la el si au luat bradul de-acolo.
S-a facut 12. Ma indreptam spre casa pe Kogalniceanu unde se masase toata politia din bucuresti si o tona de jandarmi. Iar ma opresc. Probabil pentru ca purtam gluga, esarfa pe fatza si mers de Giulesti.
- Dvs. mergeti cu noi
- Nu zau? Ia legitimatia.
- Aveti buletin? Bineinteles.
- Ia uite, ai esarfa.
- Pai daca dati cu gaze...
- Ai aruncat tu cu o piatra hehe, zice un jandarm burtos din spate
- Cu ce-am aruncat ma?!
- Beeei ati/am facut armata impreuna?, a intrebat tot el sau altu din spate
- Lasati-l sa treaca, zise ala care m-a legitimat.
Am luat cu mine doi baieti. Altii n-au fost atat de norocosi. Aveam sa aflu azi ca filtrul ala a ridicat tot ce misca, inclusiv femei de 50 de ani.
Ma suna mama la 12 si putin. "Unde esti? La politie, bineinteles. Cum adica esti la politie?? Stai linistita ca-s in bar in Regie. Viu intr-o juma de ora - o ora".
S-au intamplat mai multe lucruri. Dar imi aduc aminte de ele abia acum si mi-e lene. Multa fuga, multe lacrimi. O experienta extraordinara. Marcanta
sâmbătă, 31 decembrie 2011
marți, 20 decembrie 2011
2011 in alte poze
Anul prin care am trecut s-a lasat si cu alte poze. O selectie scurta din lumea vazuta prin lentilele Reuters. Lumea la care noi ne uitam spre deloc. Pentru ca, nu-i asa? Cu cat e mai departe de casa, cu atat trebuie sa fie mai mare numarul victimelor ca sa iti atraga atentia
In urma unui atac sinucigas cu bomba, un batran zace plin de sange in strada. In spatele lui e o fetita de 3 ani omorata de explozie (Pakistan)

Ranitul (?) este unchiul fetitei (Pakistan)

Trei morti. Bunica impuscata incercand sa-si apere nepotii. Unul de 3 ani, celalalt de 7 ani. Victime in razboaiele dintre cartelurile drogurilor (Mexic)

Salvatorii scot o victima tsunami (Japonia)

1. Un medic incearca sa-i salveze femeii copilul. Bolnav, deshidratat si infometat. E o perfuzie cu apa (Somalia)

De ce unii oameni parca merita mai mult decat altii: comparatie obiectiva intre:
1. Bataie pe jucariile furate dintr-un magazin - Haiti

2. Un voluntar ofera alimente instant sinistratilor . Cate o cutie de persoana - Japonia

Si, la final: noi - bataie pe rochii de mierasa la reducere

Vedeti pozele anului 2011 Reuters aici
miercuri, 14 decembrie 2011
Malina
miercuri, 7 decembrie 2011
Cabana Malaiesti 2 decembrie 2011
Malaiesti 2 decembrie 2011. Daca mai e nevoie de comentarii astept solicitari :)Credits goes to Catalin Neculita
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

