Cotidianul si-a dat demisia

...Gresit, gresit gresit. La Cotidianul lucreaza in continuare o droaie de oameni minunati. Cum e Mihai Nicut, de ezemplu. Cine poate zice ca nu e minunat?

Povestea:

Ma trezesc de dimineata, mai devreme, ca la 9:30 tre sa fiu la redactie sa vorbim comunicari cu Buscu&Ursu.
Pe drum, priponita intr-o parcare, ma opreste Ilinca Teodoriu cu un calduros ce p*** mea cauti ma la ora asta la munca?
I-am raspuns senin ca "ma duc sa-mi scada aia salariul". Senin, pt ca banii sunt desertaciune. Cine are urechi de auzit, sa auda.

Le zambeam trecatorilor, colegilor. Presimteam ca are sa fie o zi cu totul deosebita. Ajung in redactie si incep inevitabil glumele de santier din sectia economic de la Cotidianul, cunoscuta in toata lumea pentru limbajul colorat, opiniile ferme si performantele deosebite.

Primu care a intrat in Arena leilor fu Nicut (cum care nicut?). Iese de-acolo injurand din toti neuronii. Nu stiuse pana atunci ca pe langa taierile salariale era vorba de o mare schimbare a ziarului, una care presupunea despartirea de o buna parte din corpul redactional.

Ma rog, dupa 2 ore ajung si io in fata sefilor.
Am vorbit doar cu Buscu. Era si Ursu acolo, da' n-a zis nimic. Poate n-avea nimic de comunicat. Contrar parerii generale de pe forumuri - ca ar fi un mediocru, un zeu al somnului si alte asemenea - Ursu este jurnalist in adevaratul sens al cuvantului. Isi iubeste foarte tare meseria. Ii place (performanta la care probabil ca eu nu voi ajunge vreodata). Consider ca a fost, pana acum, un bun conducator al ziarului. Are respectul meu, indiferent de ce va face de acum incolo, pentru ca l-am vazut la munca.
Insa acest ziarist foarte bun n-a scos nici un cuvant acum.

Buscu m-a anuntat ca voi merge la noul proiect al trustului, money.ro Ca mi se taie potrivit celebrei grile la nivelul grupului. --- Fac o paranteza, intre timp aflasem ca multora li se taiase salariul la 1.000 de lei. Printre ei, Ciprian Ranghel. Cine are urechi de auzit, sa auda ---
Discutia a fost la fel de scurta si de senina ca aia pe care am avut-o tot cu el cand veneam la Cotidianul. Acum mai multi ani. Si atunci am vorbit despre bani, in principal.
Exista o diferenta. Atunci mi-a zis ca sunt o marfa pe care nu o cunoaste. Azi mi-a spus ca am stiut intotdeauna ce vreau. E foarte bine.

Cel mai enervant este ca plec de la numele sub care am scris atatia ani si nu-mi pare rau.
Acum o luna sau doua ma gandeam serios ca sunt un dobitoc ca nu trec la publicatia on-line. Adica ala e viitorul. Din dorinta de am crea un spatiu de manevra foarte mare in cazul in care trebuie sa iau un credit rapid, n-am facut pasul spre online.
Trebuia sa trec de la coti la F5, iar schimbarea angajatorului iti aduce minusuri la dosarul de imprumut.

In sfarsit, daca nu m-am dus eu dupa sansa, a venit ea dupa mine.
Plus ca-mi place Stanca. e shme.


PS: Este adevarat. Azi, in redactie la Cotidianul, au plans oameni. Din aia care scriu/scriau in ziar.

PPS: Le doresc succes fostilor colegi. Formula asta are sanse sa functioneze bine, chiar daca lumea e sceptica acum.