Pur si simplu nu putea sa fie motivul asta. Blocarea alegerilor in strainatate. Mintea mea de votant asezat, traditional de dreapta, n-a vrut sa priceapa asta din start. Adica "motivele tre sa fie mai aplicate de-atat". Dar dupa multe discutii in contradictoriu cu votanti de reactie m-am cam convins ca aia a fost cheia. Sunt inversunati si scandalizati. Si acum. E o emotie care pe mine m-a ocolit, chestie care m-a pus in ochii celor care simteau fiorul revolutionar cumva pe cealalta baricada. A fost un sentiment destul de ciudat. Dar este interesant cum s-a ajuns aici.
PSD a reusit sa faca o revolutie din nimic. Dintr-o joaca de copii gen "inchid usa pentru 100.000 de voturi" a pierdut milioane. De fapt, nu a pierdut, a ridicat milioane in strada, luate instant de Klaus care a facut spre nimic pentru ele. Pe mine, cel putin, nu m-a convins ăsta mic, in campanie.
Facebook a fost un scop in sine al trupei lui Iohannis, ca si al trupei lui Ponta. Dar, strategii din Ro mai au pana sa se prinda ca Facebook e doar un mijloc de comunicare cu destul de multe reguli si cu algoritmi de functionare pe care nu ti-i scrie nimeni in manualul de utilizare. A fost doar mediul rapid in care o nemultumire mare a unui numar potrivit de persoane a putut fi impartasita. Exista si un merit al echipei lui Felix. Ca a reusit sa vada repede trendul si sa centralizeze si sa viralizeze in prima faza continutul, altfel, destul de bun.
Dar incepe sa fie foarte clar ca greseala capitala a apartinut PSD, atunci cand n-au vazut cum pun cu manutele lor baza unei revolutii.
Acum, revolta mare si sincera a votantilor emotionali s-a transformat in noaptea de alegeri din puiemonta in i love Klaus Iohannis. O transformare fireasca, de validare a propriei actiuni, dupa ce-a disparut scopu. O validare pe care a starnit-o si a hranit-o cu succes Base.
