Patru munteni, trei moldoveni, trei ardeleni, doi banateni, doi maramureşeni, doi bucovineni, trei din basarabeni şi doi armâni
In 1866:
Prin decret al Locotenenţei Domneşti se înfiinţează în Bucureşti Societatea Literară Română, cu scopul de a stabili ortografia limbii române, de a elabora şi publica dicţionarul şi gramatica limbii române. Ea urma să fie alcătuită, pentru început, din 21 de membri aleşi din toate provinciile româneşti (trei din Moldova, patru din Muntenia, trei din Transilvania, câte doi din Banat, Maramureş şi Bucovina, trei din Basarabia şi doi din Macedonia) membri din vechiul regat: Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Vasile Urechea-Alexandrescu, Ion Heliade Rădulescu, August Treboniu Laurian, C.A. Rosetti și Ion C. Massimu, la care s-au adăugat în 1867 Titu Maiorescu și Nicolae Ionescu;
din Transilvania: Timotei Cipariu, Gavriil Munteanu și George Barițiu;
din Basarabia: Alexandru Hașdeu, Constantin Stamati și Ioan Străjescu;
din Bucovina: Alexandru Hurmuzaki și Ambrosiu Dimitrovici, (înlocuit apoi de Ioan Sbiera);
din Banat: Alexandru Mocioni și Vincențiu Babeș;
din Macedonia: Ioan D. Caragiani și Dimitrie Cozacovici.
