Ultima zi la Business Standard - se plange

Ca acum cateva luni, cand s-a destramat Cotidianul, se plange si in redactie la Business Standard. Oamenii isi dau contactele unul altuia. De maine nu mai vin in redactie.

Daca cazul Cotidianul e vorba de moartea unei foi cu nume care n-a mai suportat porcia, in al doilea e un final brusc. Ca un accident. Mai rau, ca doborat de lunetist.

Business Standard e maine, pentru ultima data, pe taraba.

Ultima zi la Cotidianul - se rade

Am pus poaza asta facuta chiar azi in redactie de Gabriela Sabau
, fotografa la raposatu Coti, pentru ca reda excelent atmosfera. Daca nu murea Cotidianul lui Nistorescu (ue siesi) jalea era adevarata.

Si uite cum moare coti cu zambet pe buzele oamenilor care au trudit la el pana in ultima clipa.

Fie si o inchidere temporara, asa cum afla sutu, joi ramane tot o ultima zi in care Cotidianul, facut de Ion Ratiu si macelarit de Cornel Nistorescu, apare pe taraba.

Arunca o privire pe lista de autori de la Cotidianul. Ala e el.

PS: a scris si paler

Vina lui Nistorescu

Mai toti fostii colaboratori ai Nistorescului spun ca omu' era altfel. Ca nu mai e ca pe vremea cand il venerau sincer.

Mie mi se pare ca ne-am schimbat noi. Cu accent pe faptul ca el nu a reusit sa tina pasul cu vremurile. Cu cele din presa, pentru ca in rest nu am de ce sa-l plang. Omul are o avere consistenta, iar daca nu citea vremurile nu ajungea la ea.

"Masurile" pe care el le-a luat la Cotidianul nu sunt "gresite". Sunt anacronice. Cautand sa inteleg actiunile lui, am dat intr-un colt al mintii de inceputurile mele in presa. In 2002, 2003, 2004, la Curierul national.

Atunci, un ziar generalist avea o directie. Tu cunosteai directia si scriai de-a lungul drumului. Nu-ti trecea prin cap intrebarea "se poate sa fie si invers". Poate doar cand un anumit platitor de publicitate hotara sa nu reinnoiasca un contract.

Daca, din greseala sau nu, scriai un text care nu era pe directia ziarului, cel mai probabil, nu ti se publica. Daca din neglijenta superiorilor, aparea un astfel de text se dadeau amenzi consistente.

Daca nu-ti mai placea moaca cuiva, il dadeai afara. Nu era nevoie de nici o explicatie sau de salarii compensatorii. Formula folosita in astfel de momente era: colaborarea noastra nu mai poate continua. Formula pe care ar fi folosit-o Nistorescu cu Mirela Corlatan (care are si ea pacatele ei. vezi data textului)

Titlurile? Nu aveai dreptul. Multe se dadeau in stilul Nisto.
Ca sa sintetizez, scriai ce vroia seful/conducerea, sau plecai acasa.

Nistorescu face exact aceleasi lucruri acum. Asa a invatat el ca se face presa. Ba mai mult, formula lui a avut si succes. De aia, parca nu m-as repezi sa-l acuz de toate relele pamantului.

Orgoliul l-a impins sa ia aceasta ultima ocazie de a iesi in lumina reflectoarelor. Dupa cinci ani de singuratate frustranta vrea sa fie pentru ultima oara din nou pe prima scena. Iar, nu e de acuzat.

Noi ne-am schimbat, din pacate pentru el. Dupa 2004 am prins glas. Ne-am certat cu sefii pe idei. Am devenit indivizi. Am fost dati afara cu salarii compensatorii. Am devenit vedete. In ultima instanta, am invatat sa facem treaba fara sa ne certam si am adus la putere argumentul.

Poate sa faca ce si-a propus? Probabil. Pana una alta, el este singurul care va raspunde de rezultatul final. Deocamdata, la pauza e 1-0 pentru el. E sub reflectoare.

Cotidianul si-a dat demisia

...Gresit, gresit gresit. La Cotidianul lucreaza in continuare o droaie de oameni minunati. Cum e Mihai Nicut, de ezemplu. Cine poate zice ca nu e minunat?

Povestea:

Ma trezesc de dimineata, mai devreme, ca la 9:30 tre sa fiu la redactie sa vorbim comunicari cu Buscu&Ursu.
Pe drum, priponita intr-o parcare, ma opreste Ilinca Teodoriu cu un calduros ce p*** mea cauti ma la ora asta la munca?
I-am raspuns senin ca "ma duc sa-mi scada aia salariul". Senin, pt ca banii sunt desertaciune. Cine are urechi de auzit, sa auda.

Le zambeam trecatorilor, colegilor. Presimteam ca are sa fie o zi cu totul deosebita. Ajung in redactie si incep inevitabil glumele de santier din sectia economic de la Cotidianul, cunoscuta in toata lumea pentru limbajul colorat, opiniile ferme si performantele deosebite.

Primu care a intrat in Arena leilor fu Nicut (cum care nicut?). Iese de-acolo injurand din toti neuronii. Nu stiuse pana atunci ca pe langa taierile salariale era vorba de o mare schimbare a ziarului, una care presupunea despartirea de o buna parte din corpul redactional.

Ma rog, dupa 2 ore ajung si io in fata sefilor.
Am vorbit doar cu Buscu. Era si Ursu acolo, da' n-a zis nimic. Poate n-avea nimic de comunicat. Contrar parerii generale de pe forumuri - ca ar fi un mediocru, un zeu al somnului si alte asemenea - Ursu este jurnalist in adevaratul sens al cuvantului. Isi iubeste foarte tare meseria. Ii place (performanta la care probabil ca eu nu voi ajunge vreodata). Consider ca a fost, pana acum, un bun conducator al ziarului. Are respectul meu, indiferent de ce va face de acum incolo, pentru ca l-am vazut la munca.
Insa acest ziarist foarte bun n-a scos nici un cuvant acum.

Buscu m-a anuntat ca voi merge la noul proiect al trustului, money.ro Ca mi se taie potrivit celebrei grile la nivelul grupului. --- Fac o paranteza, intre timp aflasem ca multora li se taiase salariul la 1.000 de lei. Printre ei, Ciprian Ranghel. Cine are urechi de auzit, sa auda ---
Discutia a fost la fel de scurta si de senina ca aia pe care am avut-o tot cu el cand veneam la Cotidianul. Acum mai multi ani. Si atunci am vorbit despre bani, in principal.
Exista o diferenta. Atunci mi-a zis ca sunt o marfa pe care nu o cunoaste. Azi mi-a spus ca am stiut intotdeauna ce vreau. E foarte bine.

Cel mai enervant este ca plec de la numele sub care am scris atatia ani si nu-mi pare rau.
Acum o luna sau doua ma gandeam serios ca sunt un dobitoc ca nu trec la publicatia on-line. Adica ala e viitorul. Din dorinta de am crea un spatiu de manevra foarte mare in cazul in care trebuie sa iau un credit rapid, n-am facut pasul spre online.
Trebuia sa trec de la coti la F5, iar schimbarea angajatorului iti aduce minusuri la dosarul de imprumut.

In sfarsit, daca nu m-am dus eu dupa sansa, a venit ea dupa mine.
Plus ca-mi place Stanca. e shme.


PS: Este adevarat. Azi, in redactie la Cotidianul, au plans oameni. Din aia care scriu/scriau in ziar.

PPS: Le doresc succes fostilor colegi. Formula asta are sanse sa functioneze bine, chiar daca lumea e sceptica acum.