Topul meu. Sa fim intelesi
1. OutKast - Ms. Jackson
2. Bedouin Soundclash - Brutal Heart
3. Alternosfera - Flori de mai
4. In flames - Alias
5. Smashing Pumpkins - Today
luni, 2 martie 2015
Top 5 melodii de primavara
3. Alternosfera - Flori de mai
4. In flames - Alias
5. Smashing Pumpkins - Today
miercuri, 19 noiembrie 2014
Unde a castigat Iohannis alegerile
Pur si simplu nu putea sa fie motivul asta. Blocarea alegerilor in strainatate. Mintea mea de votant asezat, traditional de dreapta, n-a vrut sa priceapa asta din start. Adica "motivele tre sa fie mai aplicate de-atat". Dar dupa multe discutii in contradictoriu cu votanti de reactie m-am cam convins ca aia a fost cheia. Sunt inversunati si scandalizati. Si acum. E o emotie care pe mine m-a ocolit, chestie care m-a pus in ochii celor care simteau fiorul revolutionar cumva pe cealalta baricada. A fost un sentiment destul de ciudat. Dar este interesant cum s-a ajuns aici.
PSD a reusit sa faca o revolutie din nimic. Dintr-o joaca de copii gen "inchid usa pentru 100.000 de voturi" a pierdut milioane. De fapt, nu a pierdut, a ridicat milioane in strada, luate instant de Klaus care a facut spre nimic pentru ele. Pe mine, cel putin, nu m-a convins ăsta mic, in campanie.
Facebook a fost un scop in sine al trupei lui Iohannis, ca si al trupei lui Ponta. Dar, strategii din Ro mai au pana sa se prinda ca Facebook e doar un mijloc de comunicare cu destul de multe reguli si cu algoritmi de functionare pe care nu ti-i scrie nimeni in manualul de utilizare. A fost doar mediul rapid in care o nemultumire mare a unui numar potrivit de persoane a putut fi impartasita. Exista si un merit al echipei lui Felix. Ca a reusit sa vada repede trendul si sa centralizeze si sa viralizeze in prima faza continutul, altfel, destul de bun.
Dar incepe sa fie foarte clar ca greseala capitala a apartinut PSD, atunci cand n-au vazut cum pun cu manutele lor baza unei revolutii.
Acum, revolta mare si sincera a votantilor emotionali s-a transformat in noaptea de alegeri din puiemonta in i love Klaus Iohannis. O transformare fireasca, de validare a propriei actiuni, dupa ce-a disparut scopu. O validare pe care a starnit-o si a hranit-o cu succes Base.
PSD a reusit sa faca o revolutie din nimic. Dintr-o joaca de copii gen "inchid usa pentru 100.000 de voturi" a pierdut milioane. De fapt, nu a pierdut, a ridicat milioane in strada, luate instant de Klaus care a facut spre nimic pentru ele. Pe mine, cel putin, nu m-a convins ăsta mic, in campanie.
Facebook a fost un scop in sine al trupei lui Iohannis, ca si al trupei lui Ponta. Dar, strategii din Ro mai au pana sa se prinda ca Facebook e doar un mijloc de comunicare cu destul de multe reguli si cu algoritmi de functionare pe care nu ti-i scrie nimeni in manualul de utilizare. A fost doar mediul rapid in care o nemultumire mare a unui numar potrivit de persoane a putut fi impartasita. Exista si un merit al echipei lui Felix. Ca a reusit sa vada repede trendul si sa centralizeze si sa viralizeze in prima faza continutul, altfel, destul de bun.
Dar incepe sa fie foarte clar ca greseala capitala a apartinut PSD, atunci cand n-au vazut cum pun cu manutele lor baza unei revolutii.
Acum, revolta mare si sincera a votantilor emotionali s-a transformat in noaptea de alegeri din puiemonta in i love Klaus Iohannis. O transformare fireasca, de validare a propriei actiuni, dupa ce-a disparut scopu. O validare pe care a starnit-o si a hranit-o cu succes Base.
luni, 15 septembrie 2014
Poveste din comunism : 312 - prima zi de scoala, ziua in care iti primeai numarul
15 seprembrie 1987. O zi ca azi. Cu soare de toamna. Stransi la careu in prima zi de scoala, fiecare , dupa o hartie, in dreptul unei litere. Eu eram la C si aveam sa fiu acolo pentru 8 ani de zile. Eram cu tata. Nu mai stiu daca era si mama, dar probabil ca era. Pentru ca urma sa fac 7 ani in ianuarie anul viitor eram printre cei mai mici din clasa.
Cu mintea de-acum judec cat de orwellian arata tot. Tanci asezati in forma de U in fata scenei pe care vorbea cineva. Un ins cu o figura detestabila despre carea aveam sa aflu inclusiv pe urechile mele ca era directorul scolii. Spre binele lui, nu-i mai stiu numele, dar imi aduc aminte fata lui perfect. O vad in si azi in gusatii din consiliile judetene sau in randurile 3, 4 si 5 din ministere. Dar acuma nu mai sunt impunatori, se gudura, pentru te miri ce motiv.
Simteam emotie, ceva care ma surprindea chiar si atunci. Vine o tovarasa, uitandu-se pe deasupra noastra cu un soi de scarba si de deznadejde. Primele cuvinte ale ei, le tin minte cristal, au fost "Vai, dar ce frumosi sunt". Culmea, dupa ce a zis asta s-a transformat la fata. Era multumita.
Era tovarasa. Mama noastra, cum avea sa zica in repetate randuri. Mama noastra care avea sa ne pedepseasca aspru daca i se parea ca ceva iese din regula ei de fier. Pe mine doar de vreo 3 ori. Pe aia cu parinti mai sarmani, zilnic. Mai ales pe Tatiana. Colega noastra pusa singura in ultima banca pentru ca era tiganca. O lua de par, un par frumos, lung si negru, si o dadea cu fata de banca. Ne-a parasit in clasa a doua. La 13 ani avea primul copil. Stiu pentru ca s-a mutat cu noi in bloc peste ani, pe mostenirea unui apartament avut la parter de baba tiganca de ne vinde gume si noi ii dadeam cu carbid la usa. Dupa care ne dadea, ce sa vezi, apa cand ii bateam la aceeasi usa ca ne insetasem la fotbal pe mijlocul strazii, pe care trecea o masina o data la doua ore. Tot frumoasa era Tatiana, tot parul negru si lung. Tot un zambet cald.
Modiga era sefa securista pe scoala. Stiam din clasa I cand mi-a dat primul 4, in trimestrul al II-lea pentru ca aveam caietul neingrijit si pentru ca umplusem tabla, pana unde ajungeam, de zvastici. Ca asa vazusem io in filmele cu nemti, date in nestire pe TVR, care subliniau, fara exceptie, gloria comunista asupra Reichului.
Pe tovarasa E. am pierdut-o la Revolutie. Nu a omorat-o careva. Doar ca a venit la scoala in trimestrul al doilea, dupa vacanta de iarna, si devenise, stanjenitor, doamna Modiga. S-a pensionat rapid dupa ce am rupt poza cu Ceausescu din dulapul clasei si am jucat-o cu totii in picioare. Ne-a preluat o invatatoare tanara, frumoasa, buna, dar distrusa de un divort. Dupa ce se indragostise de cineva mult mai batran si mai versat decat ea. Un golan care era tatal unuia dintre prietenii mei cei mai dragi de-atunci.
Atunci, in prima zi de scoala, ca si acum, era criza de manuale. Ne-au pus pe bancile stricate niste resturi de carti si mai stricate. Dar la v nuremea aia nu comenta nimeni. Era clar, probabil ca si acum, ca trebuia "ca carti" d-alea noi sa cumpere parintii. Chestiune cu care, pana la urma, sunt de acord.
La cateva zile dupa acea prima zi in care m-am bucurat cu strainii care devenisera colegii mei ca nu am facut nimic, am primit fiecre cate un orwellian numar. Al meu a fost 312.
Cu mintea de-acum judec cat de orwellian arata tot. Tanci asezati in forma de U in fata scenei pe care vorbea cineva. Un ins cu o figura detestabila despre carea aveam sa aflu inclusiv pe urechile mele ca era directorul scolii. Spre binele lui, nu-i mai stiu numele, dar imi aduc aminte fata lui perfect. O vad in si azi in gusatii din consiliile judetene sau in randurile 3, 4 si 5 din ministere. Dar acuma nu mai sunt impunatori, se gudura, pentru te miri ce motiv.
Simteam emotie, ceva care ma surprindea chiar si atunci. Vine o tovarasa, uitandu-se pe deasupra noastra cu un soi de scarba si de deznadejde. Primele cuvinte ale ei, le tin minte cristal, au fost "Vai, dar ce frumosi sunt". Culmea, dupa ce a zis asta s-a transformat la fata. Era multumita.
Era tovarasa. Mama noastra, cum avea sa zica in repetate randuri. Mama noastra care avea sa ne pedepseasca aspru daca i se parea ca ceva iese din regula ei de fier. Pe mine doar de vreo 3 ori. Pe aia cu parinti mai sarmani, zilnic. Mai ales pe Tatiana. Colega noastra pusa singura in ultima banca pentru ca era tiganca. O lua de par, un par frumos, lung si negru, si o dadea cu fata de banca. Ne-a parasit in clasa a doua. La 13 ani avea primul copil. Stiu pentru ca s-a mutat cu noi in bloc peste ani, pe mostenirea unui apartament avut la parter de baba tiganca de ne vinde gume si noi ii dadeam cu carbid la usa. Dupa care ne dadea, ce sa vezi, apa cand ii bateam la aceeasi usa ca ne insetasem la fotbal pe mijlocul strazii, pe care trecea o masina o data la doua ore. Tot frumoasa era Tatiana, tot parul negru si lung. Tot un zambet cald.
Modiga era sefa securista pe scoala. Stiam din clasa I cand mi-a dat primul 4, in trimestrul al II-lea pentru ca aveam caietul neingrijit si pentru ca umplusem tabla, pana unde ajungeam, de zvastici. Ca asa vazusem io in filmele cu nemti, date in nestire pe TVR, care subliniau, fara exceptie, gloria comunista asupra Reichului.
Pe tovarasa E. am pierdut-o la Revolutie. Nu a omorat-o careva. Doar ca a venit la scoala in trimestrul al doilea, dupa vacanta de iarna, si devenise, stanjenitor, doamna Modiga. S-a pensionat rapid dupa ce am rupt poza cu Ceausescu din dulapul clasei si am jucat-o cu totii in picioare. Ne-a preluat o invatatoare tanara, frumoasa, buna, dar distrusa de un divort. Dupa ce se indragostise de cineva mult mai batran si mai versat decat ea. Un golan care era tatal unuia dintre prietenii mei cei mai dragi de-atunci.
Atunci, in prima zi de scoala, ca si acum, era criza de manuale. Ne-au pus pe bancile stricate niste resturi de carti si mai stricate. Dar la v nuremea aia nu comenta nimeni. Era clar, probabil ca si acum, ca trebuia "ca carti" d-alea noi sa cumpere parintii. Chestiune cu care, pana la urma, sunt de acord.
La cateva zile dupa acea prima zi in care m-am bucurat cu strainii care devenisera colegii mei ca nu am facut nimic, am primit fiecre cate un orwellian numar. Al meu a fost 312.
joi, 26 iunie 2014
4 lucruri importante pe care le inveti din Game of Thrones
1. Ce este puterea 1...
https://www.youtube.com/watch?v=FpL6Fwu0wkw#t=39
...2. Ce este puterea 2
https://www.youtube.com/watch?v=ifaRhL95HUM#t=89
3. Ce sunt bancile
https://www.youtube.com/watch?v=XBXuSoeS2Q0#t=98
4. Ce este haosul
https://www.youtube.com/watch?v=PxlIraEV8n4#t=103
https://www.youtube.com/watch?v=FpL6Fwu0wkw#t=39
...2. Ce este puterea 2
https://www.youtube.com/watch?v=ifaRhL95HUM#t=89
3. Ce sunt bancile
https://www.youtube.com/watch?v=XBXuSoeS2Q0#t=98
4. Ce este haosul
https://www.youtube.com/watch?v=PxlIraEV8n4#t=103
luni, 20 ianuarie 2014
A venit! Nu in 5 minute, ci, incredibil, dupa 24 de ani
Este incredibil cum ne invartim in cerc de 24 de ani. Baiatul care is face partiduletul din afis n-are nici o vina. Incearca sa exploateze iubirea unei foarte mari parti din popor fata de Ceausescu si de comunism. O natie batrana care crede, firesc, ca era mai bine atunci (cand era ea tanara). O natie de abrutizati care se dau cu capul de bara RATB pt un loc sau isi dau in cap pt un loc de parcare. De parcare sau altul, o natie care isi cauta locul in lume pe care i-l oferea comunismul.
In capitalism are parte doar de umilinta - pentru ca e proasta, de foame - pentru ca a uitat sa-si faca rost singura de mancare, de frica - pentru ca nu-i dicteaza nimeni incotro s-o ia.
Voteaza Ceausescu!
marți, 31 decembrie 2013
2013le meu in poze
Fun Praga
Love Bratislava
Niste ski
O lansare
Un 1 mai in Vama
Un air show
Mult rugby
Rammstein
Niste fotbal
Mosia Barbunenilor - cel mai frumos loc din 2013
O mica petrecere
O nunta
O cununie motorizata
Niste munte (cam putin in 2013)
Un tort cu cantec
O seara cu cantec
Prieteni noi
O noua casa
Familie la munte
Familie la mare
Mai departe, daca nu s-a pozat nu inseamna ca n-a existat :)
miercuri, 11 decembrie 2013
Cernerala pe fata presedintelui. O poveste cu Faur Isaia
Vroiam sa atasez si un clip (filmat de pro tv) care a imortalizat momentul. Dar asta a cam disparut de pe net. La o cautare despre treaba cu cerneala, singurul rezultat este un discurs tinut de Constantinescu la inmormantarea lui Corneliu Coposu.
Nu s-o fi priceput presedintele la condus tari, dar se pricepe la sters urme. Demn reprezentant al politichiei romanesti.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)