Facebook este o capcana

Cel putin la asta se asteapta romanii de la el. Cautarile sugerate de Google pentru "Facebook este" sunt urmatoarele:

Facebook este periculos
Facebook este gratuit
Facebook este o capcana
Facebook este un spatiu public

Mai frumos e la "facebook a", unde gasim "facebook a lu Violetta" sau "facebook a lui Madalin din Iubiri secrete"

Cat esti de vedeta? pai cauta "pagina de Facebook". Asa vezi ca cele mai vedete acum sunt Gabriela Cristea, Andra si Connect-r

Concert Rammstein: Normal e normal, nu gunoi

N-o sa vorbesc aici de concert in sine. Ca doua cuvinte asa, prestatie excelenta a alora de la Rammstein. Cuvinte in romana pronuntate frumos pentru public. Şou cu foc şi pară. Spectacolul oferit de ei şi de celelalte trupe a meritat banii.

Sau i-ar fi meritat, dacă "festivalul" Rock the City ar fi avut alţi organizatori. Probabil oricare alţii afară de Marcel Avram.

Pur şi simplu le-a furat banii tuturor (cei mai mulţi) oamenilor care şi-au cumpărat bilet la ceea ce s-a chemat Normal Circle.

Măgăria organizatorului a început cu primul sunet, în prima zi. Pentru Normal nu au existat boxe. Platitorii de bilete au fost nevoiti sa distinga ce se auzea din boxele de la scena. Si asta era departe rau.

Am avut bilet la Silver (merci Arabela), dar am stat in prima seara cu gasca la Normal. Nu se auzea nimic. Avram trece prin randurile de platitori flancat de bodyguarzi, fara sa indrazneasca nimeni sa-i spuna nimic. Imi atrage Sandu  atentia "uite-l ba pe Avram". Ma duc la el cu un copan in mana si il abordez.

- Domnu Avram, ce facem domne cu sunetul asta? Se aude prost rau aici in spate.
- A, pai maine o sa mai pun aici doua boxe. O sa vezi.

Pai maine. Bineinteles, in prima zi de fest costau si alea, dar n-a meritat pentru fraierii care au crezut ca Normal e normal, nu gunoi. Asta cu "o sa vezi", sincer, am crezut ca inseamna altceva. Ce avea sa urmeze, depaseste orice magarie la care am asistat pana acum la vreun concert din Ro.

Distanta fata de scena era relativ ok in prima seara. A doua zi, aia cea mare in care cantau Rammstein si Bullet for my Valentine (aia care n-au cantat principala lor creatie "Hand of blood". Vedete arfiste), zona Normal a fost impinsa mult, mult in spate. Cam la 170 de metri fata de scena.

Ca sa iti dai seama ce inseamna asta, pune cap la cap DOUA TERENURI DE FOTBAL. Incearca sa-ti imaginezi cam cum ai putea urmari un concert de la distanta aia.

Ca tabloul sa fie complet, zona Golden a avut undeva la 100 de metri si a fost populata doar pe jumatate. Si aia rasfirati in marea lor parte.

Bere? Asteapta o ora

Fiecare zona a fost "deservita" de cate doua case de jetoane, care au costat 7 lei bucata. Cu un jeton iti luai o bere sau o apa. Dar doar dupa ce treceai de coada de jumatate de ora de-acolo peste care se adauga coada si macelul de la bere. Inca o jumatate de ora.

Data viitoare cand vreti sa va luati bilet la un concert in Romania, aveti va rog in vedere toate lucrurile astea. Spre binele nervilor vostri.

MESAJ: De-acum, organizatorii ar trebui sa fie obligati sa publice pe pagina de vanzare de bilete schema EXACTA a impartirii zonelor.

Top 10 reclame Super bowl

Asa cum le-am vazut eu cu ochii mei de roman care nu se uita la forbal american si nu bea Budweiser. Reclamele la masini domina top 10.

1. Coca-Cola — "Cameras"

2. Ram Trucks — "Farmer"

3. Doritos — "Goat 4 Sale"

4. Oreo — "Whisper Fight"

5. SodaStream — "SodaStream Effect"

6. Chrysler's Jeep — "America Will Be Whole Again"

7. godaddy.com

8. Hyundai — "Stuck"

Mercedes — "Soul" (extended)

Kia — "Space Babies"

...my 2 cents

When in Rome

Roma e ca acasa. Simti ca ai mai fost acolo acum vreo 2000 de ani.

Dincolo de atractiile turistice pop sau turistice istoric, in Roma exista un "vibe". Il simti cand ii bati strazile. Apoi, ai o senzatie de calatorie in timp. De la Caesar, ajungi intr-un kilometru la Cesare (Borgia) . Esti in lumea antica, dupa 500 de metri esti undeva inainte de evul intunecat, intri brusc in evul mediu si apoi ti se infatisaza mare de tot Renasterea. Si apoi anii nasterii industriei si mai incolo anii de azi. Roma e magica. Si in romana si in italiana.

Se vede la tot pasul cum italienii au incercat sa confiste Roma. Au facut de exemplu un monument al soldatului italian, mare de tot si de prost gust, si l-au pus intre zidurile vechii cetati. Insa, fara sa faci prea mari eforturi de judecata, iti dai seama ca Roma si Italia is doua lucruri foarte diferite. Vechiul oras s-a ţinut tare şi a refuzat pana azi sa fie italienesc. E plin de toate natiile pamantului. Asa cum ii sta bine. Turisti sau rezidenti.

Italienii nu sunt oameni rai. Dar sunt inceti si rigizi. Oleaca ignoranti cu tente de blank.

Români la Roma

Romani in Roma? Putini. Intre turisti am auzit o singura data româna. Dar am gasit doua chelnerite la doua restaurante in care am intrat intr-o seara. Una ne-a dat "buna seara" ca un clopotel,  fara sa ne fi auzit vorbind. A doua, la alt restaturant, dupa o incercare timida de engleza din partea noastra, a raspuns cu un zambet şăgalnic "da, cu ce va pot servi?". Pai as vrea o pizza d-aia, zic io. "Nu-ti lua d-aia. Ia-ti d-asta, ca e acelaşi lucru şi e la jumătate de pret". Se misca rapid si calculat. O poezie.

Am vazut o singura cersetoare, in gara. Avea scris in română pe carton ca-i e FOAME. In comertul stradal, niciunu. Defapt indeletnicirea asta a fost confiscata de pakistanezi. Fucking pakis sunt peste tot. Mi s-au parut simpatici, fara pretentii. Vreo 10 au vrut sa-mi vanda umbrele, ca ploua si era produsul de specula al zilei. Stateam la terasa langa Anfiteatro Flavio si le aratam ca am umbrela, umbrela de la terasa. Nu intelegeau gluma.

Cum e pizza italiana

Am auzit de nenumarate ori ca pizza italiana nu e chiar asa de buna. Fals. Este excelenta. Sosul nu-i facut cu bulion Sultan ca sa-i dea culoare. E din rosii proaspete. Si e acru, exact cum ar trebui sa fie. Nu exagereaza cu oregano si nici cu mozzarella. In fapt, atat de iubita branza de pizza in Ro (la noi nu gasesti pizza fara mozzarella) e doar pe cateva sortimente. E ceva mai uleioasa decat pizza noastra.
Cel putin la Roma, pizza este delicioasa.

Ciudatenii 

Ciudatenia nr 1: Daca iti iei o bere sau un snack dintr-un local si te pui la masa sa le consumi te costa mai mult decat pe lista de preturi. Flavia zice ca este bacsis inclus si ca e mai igienic asa. In mintea mea pretul e pret si bacsisu' e bacsis. Mi se pare o tampenie

Ciudatenia nr 2: Harta din trenul de metrou este pusa intr-un fel la o usa si sucita invers la cealalta usa. E destul de tricky daca gandesti normal. In sensul ca te poate face sa crezi ca ai luat trenul in directia gresita chiar daca la urcare te-ai asigurat temeinic ca mergi unde trebuie. Defapt tot ce inseamna semnalizare/orientare la italieni contine o doza de inedit. Atentie la semafoarele pentru pietoni cu trei culori si la sagetile oblice de ghidaj prin aeroport.

Ciudatenia nr 3: In unele locuri, ai voie sa-ti cumperi bere, dar n-ai voie s-o consumi la mesele barului pana la ora 12.00. o poti lua acasa. Nu stiu in ce conditii se aplica regula, de vreme ce in alte baruri nu exista limita asta.

Ciudatenia nr 4: Nu exista pur si simplu politie. E Polizia, Carabinieri, Polizia Municipale si inca vreo doua pe care nu le-am retinut.

Merita?

Stradute inguste cu blocuri vechi, forfota pestrita a garii Termini, cafenele vechi si noi, micute pizzerii cu un farmec aparte, peisaje ireale prin care serpuieste Tibrul, anticul, arta, religia si nu in ultimul rand e locul din care a plecat civilizatia asa cum o stim azi.

Bineinteles ca merita. M-as intoarce maine si probabil ca as ramane acolo.

SPQR

! Sfat de calatorie: Daca vrei acces facil la tot ce-i de vizitat gaseste prin booking un hotel in zona dintre stanga garii Termini pana la Tibru (zona descrisa de limitele astea doua). Preferabil langa Termini din motive de cost de transport pana la aeroport. Cazarea este, in mare, 30 de euro pe noapte. Trenul costa 14 euro pana la aeroport. Dar sunt linii de autocar care te aduc de la aeroport cu 5 euro si te duc cu 6 euro. Merita! 

Metroul costa 1,5 euro pentru 100 de minute. Merita! 
Tine minte ca distantele dintre anumite obiective nu sunt foarte mari. Mersul pe jos prin Roma este o chestiune extraordinara. Nu merita tur cu double decker pentru ca n-ai timp sa observi detaliile strazii.

Evitati restaurantele mai mari si alegeti pizzeriile mici, dar nu fast food. Masa de persoana n-ar trebui sa depaseasca 10-15 euro.



PS: Italiencele sunt urate, iar baietii, pe langa ca sunt ferchezuiti, sunt foarte frumosi

Nu zaiet, nu pagadi jocul cu ouale PLAY

Am gasit un saitulet cu jocuri vechi d-alea de mana. Inclusiv ala cu ouale si cu lupul . Aici e site-ul. Spor la joaca :)

2012 -ele meu in imagini (Beta - varianta Facebook)

Occupai 

Un plecat pe mare

Rock prin Regie

Vama

Amy Lee

Lautarie

Consumerism

Domnul Dan

Dottore

Iar Vama

Omu'

Din nou Vama

Giulesti

Arta si istorie

Meshuggah

Un meci

Un ski

Una famiglia

Un bancher

Un campion

Niste ziaristi

Victor de la Victorie

A style

O retragere

Un craciunete

O crima

O Vama tarzie si superba

Niste Slayer

Niste Arch Enemy

Niste noi

Niste spanioli

nota: nu sunt puse cronologic si nici dupa importanta. E cum le-a dat Windows in colaborare cu Google.

În gară la Slatina. O poveste cu oameni şi olteni

Part one -  Toma

In vara, imi deplasez corpul spre al meu tataie, ramas singur pe batatura dupa ce i-a murit mamaie. Un muntean venit de prin zona Targoviestei cu lucrul la sondele de petrol din zona Potcoava, casatorit cu o femeie pe nume Moise, de loc de-acolo (de atatia ani incat nu mai stia in urma strabunicilor ei). Femeia asta muri toamna trecută şi luă cu ea multe chestii. Is fericit că o parte dintre ele mi le lăsă şi mie drept educaţie.

Sunt mai multe moduri in care poti sa ajungi in Potcoava. Dar preferatul meu e trenul personal. Ăla de miroase a ţuică, ceapă şi pişat. Pentru că mă trezeşte că lumea se învârte şi fără mine. 

Tataie ăsta e numit Hitler de mine şi de prietenii mei apropiaţi. Asta pentru duritatea cu care i-a tratat întotdeauna pe oameni. Mai puţin pe mine şi pe frate-meu. Pentru noi a avut întotdeauna o slabiciune.

Un ins solid care la 80 de ani cară copaci, se urcă pe casă şi sapă toată ziua. Şi bea toată ziua, dintotdeauna.  După ce muri mamaie, Hitler a trebuit să aibă singur grijă de grădină. Şi a făcut cea mai tare grădină de zarzavat pe care am văzut-o vreodată. Singur. Dar despre Toma vom mai vorbi. În fine, la el mă duceam.

Part two - Slatina

Ajung pentru o cruce feroviară de vreo oră şi ceva în Slatina. Mareţul oraş Alro şi Pirelli

Aştept crucea la o cârciumă din apropierea gării. Dimineaţa drevreme. O terasă acoperită. Ploua de se rupeau norii.

Notiţele din telefon, strânse la momentul ăla, încep cu "wc-ul şi hârtia igienică". Nu mai ţin minte despre ce-a fost vorba, dar fu ceva şocant. Tre să trecem peste. Sorry.

Îmi iau un coniac şi aştept. Pe terasă, miros de ploaie şi de băutură vărsată pe mese. Încep discuţiile în jur:

"Barmaniţa" (~ 40 ani) către un bărbat (~50 ani): Ce avuşi mă aseară de mă înjurai? Erai beat cu ăia?

Nenea, ca şi cum n-a auzit: Ai usturoi?

Femeia: N-am. Dăcât ceapă.

Nenea dă să plece. 

Apoi femeia ne surprinde ca-n kafka. Absurdul: după ce a zis că are "dăcât ceapă" îi strigă omului "să nu iei ceapă d-aia marea! "Dintr-un grăunte d-ăla mare de usturoi faci un castron întreg, heheh", îi zice ea imediat dup-aia femeii cu hârtia igienică. O_o

Apoi se pune cu a doua femeie la masă. Eram in zorii scandalului dintre Prigoană şi suava sa soţie.

- Auzi tălică (regionalism de politete care inlocuieste "tu")? Prigoană ăsta mai mult se face de râs. Ce înseamnă circu ăsta? Oameni cu bani şi degeaba. Mai bine mi-i dădea mie că ştiam io ce să fac cu ei. 

Apoi a urmat o discuţie poate halucinantă pentru unii. Tot barmaniţa. "Nu mai iau ouă de la ăia. S-au împrăştiat toate în farfurie. Mai bine iau de la stat.". Ca o paranteză de care chiar am nevoie: Dragii mei, cred că nu mai e loc de ifose atunci când un om care trăieşte sau cel puţin lucrează în mediul urban, aşa cum e el definit, confundă comerţul cu statul. Despre ce mai dezbatem?

Batranii natiunii: Domnul si ciungul

Între timp, ajunge pe terasă un bătrân fercheziut. D-ăla bărbierit in raspar, la costum, cu pălărie şi ceas îngrijit, la vedere. Cred că avea şi baston.

Comandă o cafea. Şi dup-aia îi dă un leu, parcă scos acum din subsolul lu Isărescu, unuia de vârsta lui care se tinuse, de departe, după el acolo. Ăsta rămăsese fără palme după ce şi le tăiase, probabil beat, la un abric ceva.

Ia leul, vede că e loc şi îi mai cere. La care ferchezuitul a spus o chestie care mi-a intrat cumva în reflex cand dau de unu care cere mai mult decat cred ca se cuvine:
 - La ce-mi mai ceri? Ţi-am dat să-ţi iei o pâine. Îţi ajunge.

Şi continuă, pe un ton calm, punctat doar la esenţial. Cu intonaţie.
- Te văd curat. Sigur ai pensie. Probabil la fel ca a mea. Şi aşa. E în regulă să-mi ceri de-o pâine. Dar nu să-mi ceri bani să te duci cu trenul până nu ştiu unde".

N-am editat un cuvant din ce-a zis. A fost fix exprimarea lui. Faţa de nevoiaş a individului de aceeaşi vârstă s-a schimbat brusc într-una uşor superioară şi a plecat fără să mai zică un cuvânt.

LOVITURA: Nu ştiu care fu discuţia în spatele meu, dar în timp ce-mi aducea doi mici, "barmaniţa" îi zice celeilalte femei: fată, mie când îmi cade o carte în mână uit şi de mîncare".

Apoi m-am uitat la ploaie şi la arteziana care, ca în fiecare oraş al României, merge doar când plouă. Torenţial.