PRO
Individul împotriva statului
Îmi permit să parafrazez solida carte a liberalului Herbert Spencer pentru că, dacă până acum statul a sclăvit firmele, entităţi vaduvite de multe libertăţi de legile României, acum a coborât la bază. Adică, violează persoane fizice.
Deci Boc&Vladescu si companiile au coborat la individ. Era totul in regula si au gasit ca e timpul sa se puna pe regulat persoane fizice. Sa le puna taxe mai multe si sa-i tarasca pe la ghiseele guvernate de salariatele lor cu freze tip Apaca pe care nu vor in ruptul capului sa le dea afara. Ba mai fac si imprumuturi pe banii nostri ca sa le plateasca.
Defapt, incepeti datul afara cu voi, sefii guvernului.Oricum n-o sa platesc nimic. Si in situatia mea vor fi multi. Adica: o sa ma trezesc lunar cu o suma in buzunar pe care ar trebui sa ti-o dau tie. Daca persoana juridica face exercitiul asta din prima luna de existenta, peste mine au trecut circa 10 ani de activitate in care n-am avut nici o tangenta cu chioscul tau cu aia de la Apaca.
Te razi, ca inca vorbesc la persoana intai singular. Ai grija, is cateva sute de mii de oameni care n-au exercitiul asta. Adica nu-l vad io p-ala care, in loc sa duca banii acasa la familie sau sa se duca intr-un club sa se faca muci cu “tovarasii”, dupa caz, vine la prima ora la coada la casa de pensii sa depuna foncirea.
O sa ai sute de mii de restanti domnule ministru de Finante. Ce-o sa le/ne faci? O sa ne pui la munca in folosul comunitatii? Era foarte complicat sa retii la sursa plata contributiilor? Ti-ai mai bagat si partidul (ala in care nu esti, stiu) in rahat pentru doua fire pe trei randuri.
CONTRA
Necunoaştere. Ipocrizie. Ţipăm, dar oare chiar ştim pentru ce?
Jurnaliştii ţipă azi pentru că se confruntă cu o chestiune care pentru restul producătorilor durează din 1990 încoace.
Afară de plata efectivă, în lei, la ghişeu. Nimic nu e aiurea în modificările aduse Codului fiscal. Şi aşa, măreaţa breaslă rămâne cu un privilegiu. Nu scriitorul de rând. Patronul lui. Pentru că, după toate modificările, plăteşte mult mai puţin decât colegii lui de suferinţă (sau de ţepe) din restul economiei.
Un proprietar de ţesătorie sau unul de construcţii de avioane plăteşte, atentie, numai pentru pensii 20,8% din venitul brut pe care-l plateste angajatului. Si angajatul lui mai plateste inca 10,5% pentru fix acelasi lucru. Noi ne cacaim pentru un 16,5% pentru toate asigurarile sociale. Pensii, sanatate si somaj.
Acum eu tip pentru ca nu vreau la ghiseu. Desi nu-mi aduc aminte sa fi facut mari eforturi sa-i ajut pe ceilalti participanti la traficul fiscal sa aiba parte de un tratament, firesc, online.
Concluzia: suntem un popor de cretini. De la un capat la celalalt :)
joi, 26 august 2010
miercuri, 25 august 2010
Declaratii online? Tartorul Vladescu nu stie cu calculatorul. deci kanci.
Cerera legitima a lui Cristian Ghinea, aceea de a permite populatiei sa depuna declaratiile de contributii sociale (si nu numai p-alea) online nu se va intalni cu o realitate pe care ne-o dorim.
Statul va pune pe ultimul loc acest mod civilizat, modern, usor, de a tine o evidenta curata a interactiunii contribuabil-stat. Vom cara ca boii hartii in continuare si ne vom umili la cozile ghiseelor statului iresponsabil. Iar ei vor rade in continuare de noi
De ce? Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, acest "artizan" al mizeriilor fiscale petrecute in ultima vreme, acest sunt Stie-tot si voi sunteti niste prosti nu stie de unde se deschide un calculator.
Dovada video o aveti aici (filmata la un interviu luat de regretatul Marius Zamfir)
Statul va pune pe ultimul loc acest mod civilizat, modern, usor, de a tine o evidenta curata a interactiunii contribuabil-stat. Vom cara ca boii hartii in continuare si ne vom umili la cozile ghiseelor statului iresponsabil. Iar ei vor rade in continuare de noi
De ce? Ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, acest "artizan" al mizeriilor fiscale petrecute in ultima vreme, acest sunt Stie-tot si voi sunteti niste prosti nu stie de unde se deschide un calculator.
Dovada video o aveti aici (filmata la un interviu luat de regretatul Marius Zamfir)
sâmbătă, 21 august 2010
Problema mea/lor cu brunetele cu ochi verzi
Care este problema mea cu brunetele cu ochi verzi(cap de afis nevasta-mea, bineinteles). O chestiune celebra intre apropiatii mei.
Imi plac filmele SF. Oamenii care le fac au abuzat de modelul asta - bruneta albinoasa cu ochii verzi/albastri. Le-o parea ca e mai SF asa. Probabil. De-aici, sursa obsesiei.
Dovezi:
Ornella Mutti - Flash Gordon
Claudia Black - Aeryn - Farscape
Andrea Parker - Miss Parker - The Pretender
Malin Akerman - Watchmen si Lucy Lawless - Battlestar Galactica (si lucy lawless ar putea fi de vina, nu sunt sigur)
Chloe - Star Gate Universe
Megan Fox - Transformers
Stacey Haijduk - Seaquest (mult mai misto decat in poza asta)
Milla Jovovich - Ultraviolet
Jennifer Connely - Dark City
Charlize Theron - Aeon Flux
Zooey Deschanel - The Hitchhiker's Guide to the Galaxy
Alessandra Torresani - Caprica
Delphine Chaneac - Splice
Si exemplele mai pot continua. Insa deja nu mai are rost. Asa e. Am fost manipulat.
Imi plac filmele SF. Oamenii care le fac au abuzat de modelul asta - bruneta albinoasa cu ochii verzi/albastri. Le-o parea ca e mai SF asa. Probabil. De-aici, sursa obsesiei.
Dovezi:
Ornella Mutti - Flash Gordon
Claudia Black - Aeryn - Farscape
Andrea Parker - Miss Parker - The Pretender
Malin Akerman - Watchmen si Lucy Lawless - Battlestar Galactica (si lucy lawless ar putea fi de vina, nu sunt sigur)
Chloe - Star Gate Universe
Megan Fox - Transformers
Stacey Haijduk - Seaquest (mult mai misto decat in poza asta)
Milla Jovovich - Ultraviolet
Jennifer Connely - Dark City
Charlize Theron - Aeon Flux
Zooey Deschanel - The Hitchhiker's Guide to the Galaxy
Alessandra Torresani - Caprica
Delphine Chaneac - Splice
Si exemplele mai pot continua. Insa deja nu mai are rost. Asa e. Am fost manipulat.
marți, 17 august 2010
Ce mai cauta bou' roman pe gugal
Intrebari frecvente cu c: cine, cand, care, ce. "cum" nu merge, din motive evidente, pt unii.
La Cine. Cei mai tari is aia care intreaba google cine sunt eu, asteptand, bineinteles, ca acest oracol sa le raspunda. Aia cu cine sta pe invisible o sa fie frecventa pana la sfarsitul netului, cu toate variatiile ei, inclusiv "inv". Cauta, idiotii, in limba aia in care scriu.
Cine a regizat acest videoclip? - R: :(
La Ce
Aceeasi treaba cu oracolul. Ce visez. P-aia cu ce fel de animal esti n-o inteleg.
La Care
Se complica lucrurile. Care este capitala canadei/care este capitala danemarcei. R: sper sa nu fiu pana la urma nevoit sa plec in Australia
Care este cea de-a treia planeta a sistemului solar - R: stai jos. 4 (patru)
Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum - R: La sapa sau pe centura, lasa CV-urile.
La Cine. Cei mai tari is aia care intreaba google cine sunt eu, asteptand, bineinteles, ca acest oracol sa le raspunda. Aia cu cine sta pe invisible o sa fie frecventa pana la sfarsitul netului, cu toate variatiile ei, inclusiv "inv". Cauta, idiotii, in limba aia in care scriu.
Cine a regizat acest videoclip? - R: :(
La Ce
Aceeasi treaba cu oracolul. Ce visez. P-aia cu ce fel de animal esti n-o inteleg.
La Care
Se complica lucrurile. Care este capitala canadei/care este capitala danemarcei. R: sper sa nu fiu pana la urma nevoit sa plec in Australia
Care este cea de-a treia planeta a sistemului solar - R: stai jos. 4 (patru)
Care este cea mai mare realizare profesionala de pana acum - R: La sapa sau pe centura, lasa CV-urile.
miercuri, 11 august 2010
Glosar de termeni economici dictionar
Ajustare ciclică a veniturilor bugetare - eliminarea componentei veniturilor publice care este generată de excesul/deficitul de cerere (expansiunea/contracţia economiei), eliminarea fluctuaţiilor fată de trend; nivelul veniturilor publice ajustate ciclic este nivelul veniturilor încasate dacă PIB-ul ar fi la nivelul său potenţial.
Aranjament Stand-by - decizie a FMI urmare a căreia o ţară membră este asigurată că va putea efectua trageri din Contul General de Resurse al Fondului până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă, de obicei unul sau doi ani, cu condiţia respectării angajamentelor prevăzute în aranjamentele de sprijinire ale economiei.
Arierate - împrumuturi sau datorii băneşti care au devenit restante în urma nerespectării condiţiilor contractuale dintre unităţile economice şi stat.
Balanţă comercială - parte a balanţei de plăţi ce prezintă diferenţa dintre exporturile şi importurile de bunuri şi servicii realizate într-o anumită perioadă de timp.
Balanţă de plăţi - situaţie statistică ce prezintă tranzacţiile realizate de o ţară cu exteriorul, într-o anumită perioadă de timp.
Cerere agregată – cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie. Se determină ca sumă între cererea internă şi exporturile de bunuri şi servicii.
Clasificaţie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic.
Clasificaţie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.
Condiţionalităţi - politici economice pe care ţările membre urmează să le aplice ca o condiţie pentru utilizarea resurselor FMI. Acestea sunt de cele mai multe ori exprimate sub forma criteriilor de performanţă (de exemplu ţinte monetare şi bugetare), în scopul asigurării aptului că utilizarea finanţării FMI este temporară şi respectă programul de ajustare menit să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.
Consolidare fiscală - politica ţintită către reducerea deficitelor bugetare şi a acumulării de datorie publică.
Consum final - componentă a cererii interne care cuprinde consumul privat şi cheltuielile guvernamentale cu bunuri şi servicii publice.
Contagiune - reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente.
Cont de capital - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de transferuri de capital şi de achiziţii / vânzări de active nefinanciare şi nemateriale.
Cont financiar - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de tranzacţii asociate cu schimbarea dreptului de proprietate asupra activelor sau pasivelor externe ale unei ţări şi cuprinde investiţiile străine directe, investiţiile de portofoliu, derivatele financiare, alte investiţii de capital şi activele de rezervă.
Contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii.
Convergenţă reală - în procesul de aderare la o zonă monetară, precum zona euro, este necesară realizarea unei convergenţe reale, în sensul unui grad ridicat de similitudine şi coeziune a structurilor economiilor ţărilor candidate; deşi Tratatul de Maastricht nu menţionează criteriile de convergenţă reală, aceasta poate fi sintetizată printr-o serie de indicatori precum PIB pe locuitor, gradul de deschidere al economiei, ponderea comerţului cu ţările membre în totalul comerţului exterior, structura economiei.
Creştere economică – rata anuală de creştere a PIB real.
Criterii de convergenţă nominală (Maastricht) - cele patru criterii prevăzute de Articolul 140(1) al TFUE care trebuie îndeplinite de către fiecare stat membru al UE înainte ca acesta să adopte moneda euro, şi anume: 1) rata inflației nu trebuie să depașească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor mai performante trei țări din Uniunea Europeană la acest capitol; 2) rata dobânzii nominale pe termen lung nu trebuie să depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratei dobânzii in primele trei state membre cu cele mai bune performanțe din perspectiva stabilității prețurilor; 3) deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3% din PIB; ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60% din PIB; 4) fluctuațiile cursului de schimb trebuie să nu fie mai mari de +/- 15 procente în ultimii doi ani premergători examinării.
Datorie publică directă - datoria publică totală, mai puţin datoria publică garantată.
Datorie publică garantată - împrumuturi garantate de Ministerul de Finanţe şi autorităţile administraţiei publice locale.
Deficit bugetar structural - deficitul bugetar care s-ar înregistra dacă PIB-ul ar fi la nivelul său potenţial; este acea mărime a deficitului care s-ar înregistra în lipsa influenţelor ciclului economic.
Deficit de cont curent - apare atunci când importurile totale de bunuri, servicii şi transferuri ale unei ţări sunt mai mari decât exporturile de bunuri, servicii şi transferuri ale acelei tari; în această situaţie, ţara respectivă devine un debitor net pentru restul lumii.
Deficit cvasi-fiscal - reprezintă cheltuieli înregistrate în sectorul public, dar necontabilizate în buget; este vorba îndeosebi de pierderi în activitatea întreprinderilor de stat neperformante care se regăsesc în neplăţi ale obligaţiilor lor financiare către bugetele şi utilităţile publice.
Deflator PIB - indicator ce reflectă modificarea preţurilor bunurilor şi serviciilor din componenţa PIB; se calculează ca raport între PIB în preţurile anului curent şi PIB în preţurile anului de bază.
Deviaţia PIB - indicator ce măsoară diferenţa dintre PIB-ul efectiv al unei economii şi PIB-ul potenţial; se mai foloseşte şi termenul de output-gap.
Dezinflaţie - proces de reducere a ratei inflaţiei.
Economie subterană - activitate economică legală, dar ascunsă autorităţilor publice pentru a evita plata impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor sociale sau pentru a evita respectarea standardelor legale de pe piaţa muncii şi a altor proceduri administrative.
Eurosistem - sistemul bancar central al zonei euro. Cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale ale acelor state membre ale UE a căror monedă este euro.
Impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
Impuls fiscal - impactul politicii fiscale asupra cererii agregate; o valoare pozitivă corespunde unei politici fiscale expansioniste, iar o valoare negativă unei politici fiscale restrictive.
Indicele armonizat al preţurilor de consum - indice de preţuri de consum a cărui metodologie a fost armonizata între ţările din Uniunea Europeană; pe baza acestui indice se exprimă obiectivul de inflaţie al Băncii Centrale Europene şi se determină rata inflaţiei în zona euro.
Inflaţie - reflectă creşterea persistentă şi generalizată a preţurilor şi se măsoară, de regulă, prin intermediul indicelui preţurilor de consum. Inflaţia erodează puterea de cumpărare a banilor: cu aceeaşi sumă se cumpără mai puţine bunuri.
Mecanismul Cursului de Schimb II - aranjamentul privind cursul de schimb instituit la 1 ianuarie 1999, care constituie cadrul cooperării în domeniul politicii cursului de schimb între Eurosistem şi statele membre ale UE a căror monedă nu este euro. Deşi participarea la MCS II este voluntară, statele membre cu derogare trebuie să participe la acest mecanism. Aceasta înseamnă stabilirea parităţii centrale între cursul de schimb al respectivei monede naţionale faţă de euro şi a unei marje de fluctuaţie faţă de paritatea centrală. Marja standard de fluctuaţie este plus/minus 15 la sută, dar la cerere, se poate conveni o marjă mai îngustă.
Medium Term Objective (MTO) - reprezintă obiectivul pe termen mediu privind poziţia bugetară şi diferă pentru fiecare stat membru UE. Pentru statele ce au adoptat moneda euro sau se află în Mecanismul Cursului de Schimb II, acesta este -1% din PIB sau surplus bugetar. Reevaluarea obiectivelor pe termen mediu se face o dată la patru ani sau atunci când se adoptă o reformă structurală majoră.
Metodologia cash - presupune înregistrarea veniturilor în momentul în care acestea sunt efectiv primite şi a cheltuielilor la momentul efectuării plăţii.
Metodologia ESA 95 (European system of accounts) - Sistemul European de Conturi Naţionale este un cadru de raportare contabilă folosit la nivel internaţional pentru descrierea sistematică şi detaliată a unei economii (a unei regiuni, a unei ţări sau a unui grup de tari), a componentelor sale şi a relaţiilor sale cu alte economii; Standardul ESA95 are ca principale diferenţe faţă de metodologia cash înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în sistem "accrual" (pe bază de angajamente, nu de plăţi efective precum în sistemul cash) şi tratamentul fondurilor UE (UE este considerat în sistem ESA95 un sector separat).
Oferta agregată - reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţa naţională de către toţi agenţii economici, autohtoni şi străini. Altfel spus, oferta agregată reprezintă producţia totală internă de bunuri economice plus oferta străinătăţii (importurile).
Pact de Stabilitate şi Creştere - Pactul de Stabilitate şi Creştere constă din două regulamente ale Consiliului UE: primul referitor la „întărirea supravegherii poziţiilor bugetare şi întărirea supravegherii şi coordonării politicilor economice” şi al doilea, referitor la „accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv”, precum şi dintr-o rezoluţie a Consiliului European privind Pactul de Stabilitate şi Creştere adoptată la întâlnirea la nivel înalt de la Amsterdam din data de 17 iunie 1997. Mai exact, se solicită poziţii bugetare aproape echilibrate sau în surplus ca obiectiv pe termen mediu al statelor membre, deoarece aceasta le-ar permite să facă faţă fluctuaţiilor ciclice normale şi să menţină deficitul bugetar sub valoarea de referinţă de 3 la sută din PIB. Conform Pactului de Stabilitate şi Creştere, ţările care participă la UEM trebuie să prezinte programe anuale de stabilitate, în timp ce ţările neparticipante trebuie să prezinte programe anuale de convergenţă.
Pact Euro Plus - este cunoscut şi ca Pactul pentru Competitivitate şi are ca obiectiv stabilitatea zonei euro, statele membre angajându-se să ia măsuri pentru stimularea competitivităţii, a angajării forţei de muncă şi consolidarea finanţelor publice.
PIB potenţial - nivelul PIB real care poate fi produs de economie fără a genera presiuni inflaţioniste; PIB potenţial este determinat pe termen lung de factori fundamentali: organizarea economiei, capacitatea productivă a economiei determinată de tehnologie şi factori demografici ce afectează forţa de muncă etc.
PIB real - reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor finale, produse într-o economie într-o anumită perioadă, ajustată cu creşterea preţurilor. Dinamica PIB real este folosită pentru a măsura creşterea economică a unei ţări.
Politică bugetară - politica financiară a statului în materie de cheltuieli publice; politica de alocare a resurselor publice.
Politică fiscală - politică prin care se dorește influențarea economiei folosind ca instrument sistemul de taxe şi impozite.
Politică fiscală anticiclică - conduită a politicii fiscale care are rol de stabilizator al ciclului economic și care contribuie la diminuarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică fiscală expansionistă - conduită a politicii fiscale care are ca efect accelerarea ritmului de creştere a cererii agregate şi posibila amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică fiscală prociclică - conduită a politicii fiscale care nu îşi îndeplineşte rolul de stabilizator al ciclului economic ci, dimpotrivă, contribuie la amplificarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică monetară expansionistă - conduită a politicii monetare care are ca efect stimularea cererii agregate şi o posibilă amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică monetară restrictivă - conduită a politicii monetare care constrânge cererea agregată în scopul scăderii inflaţiei.
Program de ajustare - program economic detaliat, de obicei susţinut prin utilizarea resurselor FMI, bazat pe o analiză a problemelor economice ale ţării în cauză şi care prezintă politicile implementate deja şi cele care urmează a fi implementate în vederea stabilizării în domeniile monetar, fiscal, al balanţei de plăţi, precum şi la nivelul politicilor structurale, ca bază pentru o economie stabilă şi a unei creşteri economice sustenabile.
Rata dobânzii de politică monetară - reprezintă rata dobânzii pe care BNR o foloseşte cu scopul atingerii obiectivelor de politică monetară. În prezent aceasta este definită ca rata dobânzii utilizată pentru operaţiunile de atragere de depozite pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă.
Rata dobânzii de referinţă - reprezintă rata medie a dobânzii la care BNR atrage depozite de pe piaţa interbancară în cursul unei luni.
Rata implicită de taxare - reprezintă raportul dintre veniturile colectate pentru un anumit tip de impozit și baza aferentă de impozitare a acestuia.
Redevenţă - remuneraţia plătită în schimbul obţinerii folosinţei sau a dreptului de folosinţă asupra obiectului unui drept de proprietate.
S1 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care arată creşterea taxelor sau reducerea cheltuielilor (ca procent din PIB) necesară pentru a atinge un nivel de 60% din PIB la sfârşitul perioadei analizate.
S2 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care indică nivelul efortului fiscal (pondere în PIB) necesar pentru a fi îndeplinită constrângerea bugetară intertemporală pe un orizont de timp infinit.
Semestru european - reprezintă un instrument adițional de supraveghere preventivă a politicilor economice și fiscale ale statelor membre; reprezintă un ciclu anual de şase luni pe parcursul căruia guvernele au posibilitatea de a cunoaşte experienţele şi opiniile omologilor UE în etapa de formulare a politicilor economice şi bugetare cu scopul de a identifica dezechilibrele apărute sau iminente care ar încălca normele stabilite de Pactul de Stabilitate și Creștere.
Sezonalitate - tiparul fluctuaţiilor în evoluţia unei variabile economice care apar sistematic în anumite perioade ale anului.
Soldul bugetului de stat - indicator ce arată diferenţa între veniturile bugetare totale şi cheltuielile totale; se mai foloseşte şi termenul de balanţă bugetară.
Soldul primar al bugetului general consolidat - diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetului general consolidat din care au fost deduse plăţile de dobânzi aferente datoriei publice.
Spaţiu fiscal - 1.reprezintă diferenţa dintre nivelul datoriei publice curente şi un nivel limită al datoriei publice, nivel ce nu implică creşterea costului de finanţare a deficitului şi care ţine cont de evoluţia istorică a ajustării fiscale; 2. resursele financiare disponibile pentru cheltuieli suplimentare necesare în vederea realizării proiectelor de dezvoltare.
Aranjament Stand-by - decizie a FMI urmare a căreia o ţară membră este asigurată că va putea efectua trageri din Contul General de Resurse al Fondului până la un anumit nivel şi pe o anumită perioadă, de obicei unul sau doi ani, cu condiţia respectării angajamentelor prevăzute în aranjamentele de sprijinire ale economiei.
Arierate - împrumuturi sau datorii băneşti care au devenit restante în urma nerespectării condiţiilor contractuale dintre unităţile economice şi stat.
Balanţă comercială - parte a balanţei de plăţi ce prezintă diferenţa dintre exporturile şi importurile de bunuri şi servicii realizate într-o anumită perioadă de timp.
Balanţă de plăţi - situaţie statistică ce prezintă tranzacţiile realizate de o ţară cu exteriorul, într-o anumită perioadă de timp.
Cerere agregată – cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie. Se determină ca sumă între cererea internă şi exporturile de bunuri şi servicii.
Clasificaţie economică - gruparea cheltuielilor după natura şi efectul lor economic.
Clasificaţie funcţională - gruparea cheltuielilor după destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective care definesc necesităţile publice.
Condiţionalităţi - politici economice pe care ţările membre urmează să le aplice ca o condiţie pentru utilizarea resurselor FMI. Acestea sunt de cele mai multe ori exprimate sub forma criteriilor de performanţă (de exemplu ţinte monetare şi bugetare), în scopul asigurării aptului că utilizarea finanţării FMI este temporară şi respectă programul de ajustare menit să corecteze dezechilibrele balanţei de plăţi.
Consolidare fiscală - politica ţintită către reducerea deficitelor bugetare şi a acumulării de datorie publică.
Consum final - componentă a cererii interne care cuprinde consumul privat şi cheltuielile guvernamentale cu bunuri şi servicii publice.
Contagiune - reprezintă transmisia unor şocuri la nivel inter-sectorial, pe plan intern şi internaţional, independent de interconexiunile structurale sau de perturbările curente.
Cont de capital - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de transferuri de capital şi de achiziţii / vânzări de active nefinanciare şi nemateriale.
Cont financiar - statistică macroeconomică ce prezintă fluxul de tranzacţii asociate cu schimbarea dreptului de proprietate asupra activelor sau pasivelor externe ale unei ţări şi cuprinde investiţiile străine directe, investiţiile de portofoliu, derivatele financiare, alte investiţii de capital şi activele de rezervă.
Contribuţie - prelevare obligatorie a unei părţi din veniturile persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei contraprestaţii.
Convergenţă reală - în procesul de aderare la o zonă monetară, precum zona euro, este necesară realizarea unei convergenţe reale, în sensul unui grad ridicat de similitudine şi coeziune a structurilor economiilor ţărilor candidate; deşi Tratatul de Maastricht nu menţionează criteriile de convergenţă reală, aceasta poate fi sintetizată printr-o serie de indicatori precum PIB pe locuitor, gradul de deschidere al economiei, ponderea comerţului cu ţările membre în totalul comerţului exterior, structura economiei.
Creştere economică – rata anuală de creştere a PIB real.
Criterii de convergenţă nominală (Maastricht) - cele patru criterii prevăzute de Articolul 140(1) al TFUE care trebuie îndeplinite de către fiecare stat membru al UE înainte ca acesta să adopte moneda euro, şi anume: 1) rata inflației nu trebuie să depașească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media celor mai performante trei țări din Uniunea Europeană la acest capitol; 2) rata dobânzii nominale pe termen lung nu trebuie să depășească cu mai mult de 2 puncte procentuale media ratei dobânzii in primele trei state membre cu cele mai bune performanțe din perspectiva stabilității prețurilor; 3) deficitul bugetar trebuie să fie mai mic de 3% din PIB; ponderea datoriei publice în PIB să nu fie mai mare de 60% din PIB; 4) fluctuațiile cursului de schimb trebuie să nu fie mai mari de +/- 15 procente în ultimii doi ani premergători examinării.
Datorie publică directă - datoria publică totală, mai puţin datoria publică garantată.
Datorie publică garantată - împrumuturi garantate de Ministerul de Finanţe şi autorităţile administraţiei publice locale.
Deficit bugetar structural - deficitul bugetar care s-ar înregistra dacă PIB-ul ar fi la nivelul său potenţial; este acea mărime a deficitului care s-ar înregistra în lipsa influenţelor ciclului economic.
Deficit de cont curent - apare atunci când importurile totale de bunuri, servicii şi transferuri ale unei ţări sunt mai mari decât exporturile de bunuri, servicii şi transferuri ale acelei tari; în această situaţie, ţara respectivă devine un debitor net pentru restul lumii.
Deficit cvasi-fiscal - reprezintă cheltuieli înregistrate în sectorul public, dar necontabilizate în buget; este vorba îndeosebi de pierderi în activitatea întreprinderilor de stat neperformante care se regăsesc în neplăţi ale obligaţiilor lor financiare către bugetele şi utilităţile publice.
Deflator PIB - indicator ce reflectă modificarea preţurilor bunurilor şi serviciilor din componenţa PIB; se calculează ca raport între PIB în preţurile anului curent şi PIB în preţurile anului de bază.
Deviaţia PIB - indicator ce măsoară diferenţa dintre PIB-ul efectiv al unei economii şi PIB-ul potenţial; se mai foloseşte şi termenul de output-gap.
Dezinflaţie - proces de reducere a ratei inflaţiei.
Economie subterană - activitate economică legală, dar ascunsă autorităţilor publice pentru a evita plata impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor sociale sau pentru a evita respectarea standardelor legale de pe piaţa muncii şi a altor proceduri administrative.
Eurosistem - sistemul bancar central al zonei euro. Cuprinde BCE şi băncile centrale naţionale ale acelor state membre ale UE a căror monedă este euro.
Impozit - prelevare obligatorie, fără contraprestaţie imediată, directă şi nerambursabilă, pentru satisfacerea necesităţilor de interes general.
Impuls fiscal - impactul politicii fiscale asupra cererii agregate; o valoare pozitivă corespunde unei politici fiscale expansioniste, iar o valoare negativă unei politici fiscale restrictive.
Indicele armonizat al preţurilor de consum - indice de preţuri de consum a cărui metodologie a fost armonizata între ţările din Uniunea Europeană; pe baza acestui indice se exprimă obiectivul de inflaţie al Băncii Centrale Europene şi se determină rata inflaţiei în zona euro.
Inflaţie - reflectă creşterea persistentă şi generalizată a preţurilor şi se măsoară, de regulă, prin intermediul indicelui preţurilor de consum. Inflaţia erodează puterea de cumpărare a banilor: cu aceeaşi sumă se cumpără mai puţine bunuri.
Mecanismul Cursului de Schimb II - aranjamentul privind cursul de schimb instituit la 1 ianuarie 1999, care constituie cadrul cooperării în domeniul politicii cursului de schimb între Eurosistem şi statele membre ale UE a căror monedă nu este euro. Deşi participarea la MCS II este voluntară, statele membre cu derogare trebuie să participe la acest mecanism. Aceasta înseamnă stabilirea parităţii centrale între cursul de schimb al respectivei monede naţionale faţă de euro şi a unei marje de fluctuaţie faţă de paritatea centrală. Marja standard de fluctuaţie este plus/minus 15 la sută, dar la cerere, se poate conveni o marjă mai îngustă.
Medium Term Objective (MTO) - reprezintă obiectivul pe termen mediu privind poziţia bugetară şi diferă pentru fiecare stat membru UE. Pentru statele ce au adoptat moneda euro sau se află în Mecanismul Cursului de Schimb II, acesta este -1% din PIB sau surplus bugetar. Reevaluarea obiectivelor pe termen mediu se face o dată la patru ani sau atunci când se adoptă o reformă structurală majoră.
Metodologia cash - presupune înregistrarea veniturilor în momentul în care acestea sunt efectiv primite şi a cheltuielilor la momentul efectuării plăţii.
Metodologia ESA 95 (European system of accounts) - Sistemul European de Conturi Naţionale este un cadru de raportare contabilă folosit la nivel internaţional pentru descrierea sistematică şi detaliată a unei economii (a unei regiuni, a unei ţări sau a unui grup de tari), a componentelor sale şi a relaţiilor sale cu alte economii; Standardul ESA95 are ca principale diferenţe faţă de metodologia cash înregistrarea veniturilor şi cheltuielilor în sistem "accrual" (pe bază de angajamente, nu de plăţi efective precum în sistemul cash) şi tratamentul fondurilor UE (UE este considerat în sistem ESA95 un sector separat).
Oferta agregată - reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţa naţională de către toţi agenţii economici, autohtoni şi străini. Altfel spus, oferta agregată reprezintă producţia totală internă de bunuri economice plus oferta străinătăţii (importurile).
Pact de Stabilitate şi Creştere - Pactul de Stabilitate şi Creştere constă din două regulamente ale Consiliului UE: primul referitor la „întărirea supravegherii poziţiilor bugetare şi întărirea supravegherii şi coordonării politicilor economice” şi al doilea, referitor la „accelerarea şi clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv”, precum şi dintr-o rezoluţie a Consiliului European privind Pactul de Stabilitate şi Creştere adoptată la întâlnirea la nivel înalt de la Amsterdam din data de 17 iunie 1997. Mai exact, se solicită poziţii bugetare aproape echilibrate sau în surplus ca obiectiv pe termen mediu al statelor membre, deoarece aceasta le-ar permite să facă faţă fluctuaţiilor ciclice normale şi să menţină deficitul bugetar sub valoarea de referinţă de 3 la sută din PIB. Conform Pactului de Stabilitate şi Creştere, ţările care participă la UEM trebuie să prezinte programe anuale de stabilitate, în timp ce ţările neparticipante trebuie să prezinte programe anuale de convergenţă.
Pact Euro Plus - este cunoscut şi ca Pactul pentru Competitivitate şi are ca obiectiv stabilitatea zonei euro, statele membre angajându-se să ia măsuri pentru stimularea competitivităţii, a angajării forţei de muncă şi consolidarea finanţelor publice.
PIB potenţial - nivelul PIB real care poate fi produs de economie fără a genera presiuni inflaţioniste; PIB potenţial este determinat pe termen lung de factori fundamentali: organizarea economiei, capacitatea productivă a economiei determinată de tehnologie şi factori demografici ce afectează forţa de muncă etc.
PIB real - reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor finale, produse într-o economie într-o anumită perioadă, ajustată cu creşterea preţurilor. Dinamica PIB real este folosită pentru a măsura creşterea economică a unei ţări.
Politică bugetară - politica financiară a statului în materie de cheltuieli publice; politica de alocare a resurselor publice.
Politică fiscală - politică prin care se dorește influențarea economiei folosind ca instrument sistemul de taxe şi impozite.
Politică fiscală anticiclică - conduită a politicii fiscale care are rol de stabilizator al ciclului economic și care contribuie la diminuarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică fiscală expansionistă - conduită a politicii fiscale care are ca efect accelerarea ritmului de creştere a cererii agregate şi posibila amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică fiscală prociclică - conduită a politicii fiscale care nu îşi îndeplineşte rolul de stabilizator al ciclului economic ci, dimpotrivă, contribuie la amplificarea fluctuaţiilor ciclice şi a presiunilor inflaţioniste din partea excesului de cerere.
Politică monetară expansionistă - conduită a politicii monetare care are ca efect stimularea cererii agregate şi o posibilă amplificare a presiunilor inflaţioniste.
Politică monetară restrictivă - conduită a politicii monetare care constrânge cererea agregată în scopul scăderii inflaţiei.
Program de ajustare - program economic detaliat, de obicei susţinut prin utilizarea resurselor FMI, bazat pe o analiză a problemelor economice ale ţării în cauză şi care prezintă politicile implementate deja şi cele care urmează a fi implementate în vederea stabilizării în domeniile monetar, fiscal, al balanţei de plăţi, precum şi la nivelul politicilor structurale, ca bază pentru o economie stabilă şi a unei creşteri economice sustenabile.
Rata dobânzii de politică monetară - reprezintă rata dobânzii pe care BNR o foloseşte cu scopul atingerii obiectivelor de politică monetară. În prezent aceasta este definită ca rata dobânzii utilizată pentru operaţiunile de atragere de depozite pe termen de o săptămână, derulate prin licitaţie la rată fixă de dobândă.
Rata dobânzii de referinţă - reprezintă rata medie a dobânzii la care BNR atrage depozite de pe piaţa interbancară în cursul unei luni.
Rata implicită de taxare - reprezintă raportul dintre veniturile colectate pentru un anumit tip de impozit și baza aferentă de impozitare a acestuia.
Redevenţă - remuneraţia plătită în schimbul obţinerii folosinţei sau a dreptului de folosinţă asupra obiectului unui drept de proprietate.
S1 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care arată creşterea taxelor sau reducerea cheltuielilor (ca procent din PIB) necesară pentru a atinge un nivel de 60% din PIB la sfârşitul perioadei analizate.
S2 - indicator al gap-ului de sustenabilitate care indică nivelul efortului fiscal (pondere în PIB) necesar pentru a fi îndeplinită constrângerea bugetară intertemporală pe un orizont de timp infinit.
Semestru european - reprezintă un instrument adițional de supraveghere preventivă a politicilor economice și fiscale ale statelor membre; reprezintă un ciclu anual de şase luni pe parcursul căruia guvernele au posibilitatea de a cunoaşte experienţele şi opiniile omologilor UE în etapa de formulare a politicilor economice şi bugetare cu scopul de a identifica dezechilibrele apărute sau iminente care ar încălca normele stabilite de Pactul de Stabilitate și Creștere.
Sezonalitate - tiparul fluctuaţiilor în evoluţia unei variabile economice care apar sistematic în anumite perioade ale anului.
Soldul bugetului de stat - indicator ce arată diferenţa între veniturile bugetare totale şi cheltuielile totale; se mai foloseşte şi termenul de balanţă bugetară.
Soldul primar al bugetului general consolidat - diferența dintre veniturile și cheltuielile bugetului general consolidat din care au fost deduse plăţile de dobânzi aferente datoriei publice.
Spaţiu fiscal - 1.reprezintă diferenţa dintre nivelul datoriei publice curente şi un nivel limită al datoriei publice, nivel ce nu implică creşterea costului de finanţare a deficitului şi care ţine cont de evoluţia istorică a ajustării fiscale; 2. resursele financiare disponibile pentru cheltuieli suplimentare necesare în vederea realizării proiectelor de dezvoltare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)